Mark 5

Romanian 2021

← Chapter 4 Jump to: Chapter 6 →

1Au ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gherasenilor.

2Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un om care ieșea din morminte și avea în el un duh necurat.

3El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț.

4Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu-l putea stăpâni.

5Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu-se cu pietre.

6Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat

7și a strigat cu glas tare, zicând: ‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui!

8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din acest om!“.

9Isus l-a întrebat: ‒ Care-ți este numele? El I-a zis: ‒ Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulți.

10Și Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din regiunea aceea.

11Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.

12Duhurile necurate L-au rugat, zicând: ‒ Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

13Și El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare; și s-au înecat în mare.

14Păzitorii lor au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Și aceștia au venit să vadă ce s-a întâmplat.

15Când au ajuns la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese demonizat (care avusese în el „Legiunea“), stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat.

16Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat, cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le-au istorisit totul.

17Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din teritoriul lor.

18În timp ce Isus Se urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El,

19dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, și istorisește-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“.

20El a plecat și a început să proclame prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.

21După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s-a adunat la El o mare mulțime de oameni. Și El stătea lângă mare.

22A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui

23și L-a rugat insistent, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune-Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“.

24Isus a plecat împreună cu el. O mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui.

25Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie.

26Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău.

27Auzind despre Isus, a venit în mulțime pe la spate și s-a atins de haina Lui.

28Căci își zicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“.

29Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30Isus Și-a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându-Se spre mulțime, a întrebat: ‒ Cine s-a atins de hainele Mele?

31Ucenicii I-au zis: ‒ Vezi că mulțimea se înghesuie în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“.

32El însă Se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

33Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.

34Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace și fii vindecată de boala ta!“.

35În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și au zis: ‒ Fata ta a murit. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?

36Dar Isus, ignorând cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: ‒ Nu te teme! Crede doar!

37N-a dat voie nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.

38Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo tulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult.

39El a intrat și le-a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n-a murit, ci doarme!“.

40Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul.

41A apucat copilul de mână și i-a zis: „ Talita kum!“, care tradus înseamnă: „Fetițo, ție îți zic, scoală-te!“.

42Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Ei au înmărmurit de uimire.

43Isus le-a poruncit de mai multe ori să nu știe nimeni despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.

← Chapter 4 Jump to: Chapter 6 →