Mark 5

Romanian 2023

← Chapter 4 Jump to: Chapter 6 →

1Au ajuns pe partea cealaltă a mării, în regiunea gherasenilor.

2Când a coborât din barcă, L-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu un duh necurat.

3Acesta își avea locuința în morminte. Și nimeni nu-l mai putea lega, nici măcar cu lanțuri,

4pentru că fusese adesea legat cu obezi și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase obezile. Nimeni nu era în stare să-l strunească.

5Tot timpul, zi și noapte, era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se cu pietre.

6Văzându-L de departe pe Isus, a alergat, a îngenuncheat înaintea Lui

7și a strigat cu glas tare: „Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te conjur, pentru Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuiești!”

8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din omul acesta!”

9Apoi l-a întrebat: „Care îți este numele?” Și el I-a răspuns: „«Legiune» este numele meu, fiindcă suntem mulți!”

10Și-L rugau mult să nu-i trimită afară din acea regiune.

11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau.

12Duhurile L-au rugat: „Trimite-ne la porci, ca să intrăm în ei!”

13Și El le-a dat voie. Ieșind din om, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a repezit de pe malul povârnit spre mare. Erau în jur de două mii și s-au înecat în mare.

14Cei care îi pășteau au fugit și au dat de veste în cetate și prin cătune. Și oamenii au venit să vadă ce se întâmplase.

15Ajungând la Isus și văzându-l pe cel ce fusese posedat, și care avusese legiunea, șezând îmbrăcat și întreg la minte, au fost cuprinși de frică.

16Cei ce văzuseră totul le-au povestit cum se întâmplase cu cel demonizat și cu porcii.

17Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

18În timp ce urca El în barcă, cel care fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El.

19Dar El nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și spune-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum S-a îndurat de tine.”

20Și el a plecat și a început să vestească în Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți se minunau.

21După ce Isus a trecut din nou [cu barca] pe partea cealaltă a mării, o mare mulțime s-a adunat la El; era lângă mare.

22Și a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair, și, când L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui

23și L-a rugat stăruitor, zicând: „Fiica mea este pe moarte. Vino să-Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!”

24Isus a plecat cu el. O mare mulțime Îl urma și-L îmbulzea.

25Era acolo și o femeie care de doisprezece ani avea pierdere de sânge.

26Ea suferise mult din partea multor doctori și cheltuise tot ce avea, fără să-i fi fost de folos; ba dimpotrivă, ajunsese tot mai rău.

27Când a auzit despre Isus, a venit prin mulțime pe dinapoi și I-a atins haina,

28căci își zicea: „Dacă aș putea să-I ating măcar hainele, m-aș vindeca.”

29Îndată izvorul sângelui ei a secat și a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30Isus, cunoscând în Sine că o putere ieșise din El, S-a întors îndată către mulțime și a întrebat: „Cine Mi-a atins hainele?”

31Ucenicii Lui I-au răspuns: „Tu vezi mulțimea care te îmbulzește și întrebi: «Cine M-a atins?»!”

32Și El privea de jur-împrejur s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

33Femeia, cuprinsă de teamă și tremurând, știind ce se întâmplase cu ea, a venit, s-a aruncat la pământ înaintea Lui și I-a spus tot adevărul.

34El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a scăpat! Du-te în pace și fii vindecată de boala ta!”

35În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva de la casa mai-marelui sinagogii și au spus: „Fiica ta a murit. De ce-L mai necăjești pe Învățătorul?”

36Dar Isus, neținând seama de ce s-a spus, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme! Crede numai!”

37Și n-a dat voie nimănui să-L însoțească, decât lui Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.

38Au ajuns la casa mai-marelui sinagogii, unde Isus a văzut agitație, plânset și mult bocet.

39Intrând în casă, El le-a zis: „De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme!”

40Ei au început să râdă de El. Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl și pe mama copilei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era fetița.

41Apucând mâna copilei, El i-a spus: „Talitha kumi!”, care tradus înseamnă „Fetițo, ție îți zic, scoală-te!”

42Fetița s-a ridicat [îndată] și a început să umble, căci avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiți peste măsură.

43Și le-a poruncit cu tărie ca nimeni să nu afle despre lucrul acesta. Apoi le-a spus să-i dea să mănânce.

← Chapter 4 Jump to: Chapter 6 →