Mark 6

Romanian 2023

← Chapter 5 Jump to: Chapter 7 →

1Isus a plecat de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Săi L-au urmat.

2Când a venit sabatul, El a început să-i învețe pe oameni în sinagogă. Și mulți care-L ascultau erau uimiți și ziceau: „De unde are omul acesta toate acestea? Și ce înțelepciune i-a fost dată! Și ce minuni se fac prin mâinile lui!

3Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Ioses, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi?” Și se poticneau în El.

4Isus le-a spus: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui.”

5N-a putut să facă acolo nicio minune, decât că Și-a pus mânile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.

6Și se mira de necredința lor. Apoi, a început să străbată satele din jur, dând învățătură.

7A chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

8Le-a poruncit să nu ia nimic pe drum decât un toiag – nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu –

9ci să se încalțe cu sandale și să nu îmbrace două cămăși.

10Și le-a spus: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela.

11Și dacă s-ar întâmpla în vreun loc să nu vă primească și să nu vă asculte, să vă scuturați praful de pe picioare când plecați de acolo, ca mărturie împotriva lor.”

12Ei au plecat și au predicat oamenilor să se pocăiască.

13Scoteau mulți demoni, ungeau pe mulți bolnavi cu undelemn și-i vindecau.

14A auzit și regele Irod despre El – căci numele Lui devenise cunoscut. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a înviat și de aceea se fac minuni prin el.”

15Alții, însă, spuneau: „Este Ilie!”, iar alții: „Este un profet ca unul dintre vechii profeți.”

16Dar Irod, auzind despre El, zicea: „Ioan, cel pe care l-am decapitat, a înviat!”

17Căci Irod însuși trimisese să-l prindă pe Ioan și să-l lege în închisoare, din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că Irod se căsătorise cu ea.

18Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ții pe soția fratelui tău!”

19Irodiada avea pică pe el și voia să-l ucidă, dar nu putea

20pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un om drept și sfânt, și-l proteja. Când îl asculta, era foarte îngândurat, dar îl asculta cu plăcere.

21Dar a venit o zi potrivită când Irod, de ziua lui de naștere, a dat o petrecere pentru curtenii săi, pentru comandanții militari și pentru conducătorii Galileei.

22Când a intrat fiica Irodiadei și a dansat, lui Irod și celor care ședeau la masă cu el le-a plăcut. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice dorești și-ți voi da!”

23Și i-a jurat: „Orice-mi vei cere îți voi da, până la jumătate din regatul meu!”

24Ea a ieșit afară și a întrebat-o pe mama sa: „Ce să cer?” Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul!”

25Îndată, a intrat în grabă la rege și i-a zis: „Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”

26Regele s-a întristat foarte mult, dar, din cauza jurămintelor și a celor care stăteau la masă cu el, n-a vrut s-o refuze.

27A trimis îndată un călău și a poruncit să fie adus capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

28i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei ei.

29Auzind ce s-a întâmplat, ucenicii lui Ioan au venit, i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.

30Apostolii s-au adunat la Isus și I-au povestit tot ce făcuseră și ce învățaseră pe oameni.

31El le-a zis: „Haideți doar voi într-un loc retras și odihniți-vă puțin!” Căci erau mulți cei care veneau și plecau și ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

32Și au plecat cu barca, ei singuri, într-un loc retras.

33Mulți i-au văzut mergând și i-au recunoscut. Au alergat din toate cetățile și au ajuns acolo înaintea lor.

34Când a ieșit pe țărm, El a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri.

35Făcându-se târziu, ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie.

36Dă drumul mulțimilor să meargă prin cătunele și satele dimprejur să-și cumpere ceva de mâncare.”

37Dar El le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Ei I-au zis: „Să mergem noi și să cumpărăm pâine de două sute de dinari ca să le dăm să mănânce?”

38Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, I-au zis: „Cinci și doi pești.”

39El le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri.

40S-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.

41Și, luând cele cinci pâini și cei doi pești, Isus a privit spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor [Săi], ca ei să le împartă. Și a împărțit și cei doi pești tuturor.

42Au mâncat toți și s-au săturat.

43Și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucăți de pâine și de pește.

44Cei care mâncaseră [pâinile] erau cinci mii de bărbați.

45Îndată, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să urce în barcă și să treacă înainte pe malul celălalt, la Betsaida, până când El va da drumul mulțimii.

46După ce Și-a luat rămas bun de la ei, El a plecat pe munte să Se roage.

47La venirea serii, barca era în mijlocul mării, iar El era singur pe uscat.

48Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, căci vântul le era potrivnic, pe la a patra strajă a nopții, a venit la ei umblând pe mare. Voia să treacă pe lângă ei.

49Când L-au văzut ucenicii că umblă pe mare, au crezut că este o fantomă și au țipat.

50Căci toți L-au văzut și erau speriați. Îndată, El a intrat în vorbă cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt. Nu vă temeți!”

51A urcat la ei în barcă și vântul s-a domolit. Iar ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor,

52pentru că nu înțeleseseră cum a fost cu pâinile, ci inima le era împietrită.

53Trecând marea, au ajuns la Ghenezaret și au tras la țărm.

54Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut îndată.

55Au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe cei bolnavi pe tărgi, oriunde auzeau că se afla El.

56Și, oriunde intra El, în sate sau în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-I cereau să-I atingă măcar poala hainei Sale. Și toți cei care-L atingeau erau vindecați.

← Chapter 5 Jump to: Chapter 7 →