2 Chronicles 18

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 17 Jump to: Chapter 19 →

1Iosafat a avut bogății și slavă din belșug și s-a încuscrit cu Ahab.

2După câțiva ani s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramotul din Galaad.

3Ahab, împăratul lui Israel, i-a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, și poporul meu ca poporul tău; vom merge la luptă împotriva lui cu tine.”

4Apoi Iosafat i-a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului!”

5Împăratul lui Israel i-a strâns pe proroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Și ei i-au răspuns: „Suie-te, și Dumnezeu îl va da în mâinile împăratului!”

6Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?”

7Împăratul lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să-L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun; nu prorocește niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!”

8Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla!”

9Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor.

10Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne din fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu aceste coarne îi vei bate pe sirieni până îi vei nimici.»”

11Și toți prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului!”

12Solul care se dusese să-l cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând îi prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!”

13Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu!”

14Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiți-vă, căci veți avea izbândă și vor fi dați în mâinile voastre!”

15Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”

16Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: «Oamenii aceștia n-au stăpân; fiecare să se întoarcă în pace acasă!»”

17Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun; nu-mi prorocește decât rău.”

18Și Mica a zis: „Ascultați dar Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui.

19Și Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?» Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.

20Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi.» Domnul i-a zis: «Cum?»

21«Voi ieși», a răspuns el, «și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.» Domnul a zis: «Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa!»

22Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.”

23Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, l-a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?”

24Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”

25Împăratul lui Israel a zis: „Luați-l pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului!

26Și spuneți-le: «Așa vorbește împăratul: ‘Băgați-l pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu pâinea și apa întristării până mă voi întoarce în pace!’»”

27Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine.” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!”

28Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad.

29Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale!” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă.

30Împăratul Siriei le dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel!”

31Când l-au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au îndepărtat de el.

33Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul i-a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit!”

34Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.

← Chapter 17 Jump to: Chapter 19 →