2 Chronicles 34

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 33 Jump to: Chapter 35 →

1Iosia avea opt ani când a ajuns împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim.

2El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în căile tatălui său David; nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga.

3În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul tatălui său David. Și în al doisprezecelea an a început să curățească Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite și de chipuri turnate.

4Au dărâmat înaintea lui altarele baalilor și au tăiat stâlpii închinați soarelui, care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite și chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe

5și a ars oasele preoților pe altarele lor. Astfel a curățit Iuda și Ierusalimul.

6În cetățile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon și chiar ale lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor,

7a dărâmat altarele, a făcut bucăți idolii Astarteei și chipurile cioplite, le-a făcut praf și a tăiat toți stâlpii închinați soarelui în toată țara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

8În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățit țara și Casa, i-a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, căpetenia cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului, Dumnezeului său.

9S-au dus la marele-preot Hilchia și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviții păzitori ai pragului de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel și de la tot Iuda și Beniaminul și de la locuitorii Ierusalimului.

10L-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia li l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului,

11iar ei li l-au dat tâmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda.

12Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahat și Obadia, leviți dintre fiii lui Merari, și a lui Zaharia și Meșulam, dintre fiii chehatiților. Toți aceia dintre leviți care știau să cânte bine

13vegheau asupra lucrărilor și îi cârmuiau pe toți lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alți leviți, logofeți, dregători și ușieri.

14În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise.

15Atunci Hilchia a luat cuvântul și i-a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Și Hilchia i-a dat lui Șafan cartea.

16Șafan i-a adus împăratului cartea. Și când i-a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit.

17Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat în mâinile priveghetorilor și ale lucrătorilor.”

18Logofătul Șafan i-a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului.

19Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele.

20Și împăratul le-a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului:

21„Duceți-vă și întrebați-L pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și a lui Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit! Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului pentru că părinții noștri n-au ținut Cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.”

22Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce au spus ce aveau de spus,

23ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneți-i omului care v-a trimis la mine:

24‘Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda.

25Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc și nu se va stinge.›’

26Dar să-i spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebați pe Domnul: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit:

27‹Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul,

28‹iată, te voi strânge lângă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta și peste locuitorii lui.›’»” Ei i-au adus împăratului răspunsul acesta.

29Împăratul i-a strâns pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim.

30Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toți oamenii lui Iuda și cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și leviții și cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în Casa Domnului.

31Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să-L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile Lui, învățăturile Lui și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta.

32Și a făcut să intre în legământ toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinților lor.

33Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să-I slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieții lui nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinților lor.

← Chapter 33 Jump to: Chapter 35 →