2 Kings 2

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →

1Când a voit Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

2Ilie i-a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel!” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și s-au coborât la Betel.

3Fiii prorocilor care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul îl răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”

4Ilie i-a zis: „Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon!” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon.

5Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul îl răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”

6Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan!” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și amândoi și-au văzut de drum.

7Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.

8Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat.

9După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte să fiu răpit de la tine!” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”

10Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.”

11Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.

12Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți

13și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului;

14a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

15Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui.

16Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să-l caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți!”

17Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i!” I-au trimis pe cei cincizeci de oameni, care l-au căutat pe Ilie trei zile, și nu l-au găsit.

18Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”

19Oamenii din cetate i-au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă.”

20El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el!” Și i-au adus.

21Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.»”

22Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

23De acolo s-a suit la Betel. Și pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!”

24El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii.

25De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →