2 Kings 25

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 24 Jump to:

1În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui și a ridicat întărituri de jur împrejur.

2Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia.

3În ziua a noua a lunii a patra era mare foamete în cetate și nu era pâine pentru poporul țării.

4Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, și toți oamenii de război au fugit noaptea pe drumul porții dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când haldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat-o pe drumul care duce în Câmpie.

5Dar oștirea haldeenilor l-a urmărit pe împărat și l-a ajuns în câmpiile Ierihonului, și toată oștirea lui s-a risipit de la el.

6L-au prins pe împărat și l-au suit la împăratul Babilonului, la Ribla, și s-a rostit o hotărâre împotriva lui.

7Fiii lui Zedechia au fost înjunghiați în fața lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon.

8În ziua a șaptea a lunii a cincea – era în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului – a venit Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, și a intrat în Ierusalim.

9A ars Casa Domnului, casa împăratului și toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare.

10Toată oștirea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.

11Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat robi pe cei ce mai rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului și cealaltă mulțime.

12Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri și lucrători de pământ câțiva dintre cei mai săraci din țară.

13Haldeenii au sfărâmat stâlpii de aramă din Casa Domnului, temeliile și marea de aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon.

14Au luat cenușarele, lopețile, mucările, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba.

15Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și ligheanele, tot ce era de aur și tot ce era de argint.

16Cei doi stâlpi, marea și temeliile pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută.

17Înălțimea unui stâlp era de optsprezece coți și deasupra avea un coperiș de aramă, a cărui înălțime era de trei coți; împrejurul coperișului era o împletitură în chip de rețea și rodii, toate de aramă; tot așa avea și al doilea stâlp cu împletitura în chip de rețea.

18Căpetenia străjerilor i-a luat pe marele-preot Seraia, pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului.

19Și din cetate a luat un dregător care îi avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci oameni care făceau parte dintre sfetnicii împăratului și care au fost găsiți în cetate, pe logofătul căpeteniei oștirii, însărcinat să scrie la oaste poporul țării, și șaizeci de oameni din poporul țării care se aflau în cetate.

20Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla.

21Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în țara Hamatului. Astfel a fost dus în robie Iuda, departe de țara lui.

22Și Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pus poporul care mai rămăsese și pe care-l lăsase în țara lui Iuda sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan.

23Când au auzit toate căpeteniile oștilor, ei și oamenii lor, că împăratul Babilonului l-a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia, la Mițpa, și anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, și Iaazania, fiul maacatitului, ei și oamenii lor.

24Ghedalia le-a jurat lor și oamenilor lor și le-a zis: „Să nu vă temeți de nimic din partea slujitorilor haldeenilor; rămâneți în țară, slujiți-i împăratului Babilonului, și o veți duce bine!”

25Dar în luna a șaptea Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neamul împărătesc, a venit însoțit de zece oameni și l-au lovit de moarte pe Ghedalia, ca și pe iudeii și haldeenii care erau cu el la Mițpa.

26Atunci tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și căpeteniile oștilor s-au sculat și au plecat în Egipt, pentru că le era frică de haldeeni.

27În al treizeci și șaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci și șaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță,

28i-a vorbit cu bunătate și a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon.

29I-a schimbat hainele de temniță, și Ioiachin a mâncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieții lui.

30Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieții lui.

← Chapter 24 Jump to: