bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)
/
Job 14
Job 14
Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)
← Chapter 13
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 15 →
1
Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.
2
Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
3
Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4
Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6
întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei!
7
Un copac, și tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari.
8
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
9
înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10
Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
11
Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
12
așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
13
Ah, de m-ai ascunde în Locuința Morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!
14
Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învie, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15
Atunci m-ai chema, și Ți-aș răspunde; și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16
Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
17
călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
18
Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
19
cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
20
Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
21
De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
22
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
← Chapter 13
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 15 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42