Job 15

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 14 Jump to: Chapter 16 →

1Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2„Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

3Să se apere prin cuvinte care nu ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

4Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.

5Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.

6Nu eu, ci gura ta te osândește, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Tu ești omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

8Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?

9Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?

10Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliți decât tatăl tău.

11Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?

12Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?

13Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?

14Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

16cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!

17Vreau să te învăț, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

18ce au arătat înțelepții, ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,

19cărora singuri li se dăduse țara și printre care niciun străin nu venise încă.

20Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții, toți anii de care are parte cel nelegiuit.

21Țipete de spaimă răsună la urechile lui: în mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l amenință;

23aleargă încoace și încolo să caute pâine, știe că-l așteaptă ziua întunericului.

24Necazul și neliniștea îl înspăimântă și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, I s-a împotrivit Celui Atotputernic

26și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27Avea fața acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză

28și locuia în cetăți nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.

29Nu se va mai îmbogăți, averea nu-i va crește și avuția nu i se va mai întinde pe pământ.

30Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

31Dacă se încrede în rău, se înșală, căci răul îi va fi răsplata.

32Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, și ramura lui nu va mai înverzi.

33Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, și cortul omului stricat îl va mânca focul.

35El zămislește răul și naște răul; în sânul lui coace roade care-l înșală.”

← Chapter 14 Jump to: Chapter 16 →