Revelation 11

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 10 Jump to: Chapter 12 →

1Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini și mi s-a zis: „Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el!

2Dar curtea de afară a Templului las-o laoparte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni!

3Le voi da celor doi martori ai Mei să prorocească îmbrăcați în saci o mie două sute șaizeci de zile.”

4Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.

5Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care-i mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.

6Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, și au putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi.

7Când își vor isprăvi mărturisirea, fiara care se ridică din Adânc va face război cu ei, îi va birui și-i va omorî.

8Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor.

9Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam vor sta trei zile și jumătate și vor privi trupurile lor moarte și nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.

10Și locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi proroci îi chinuiseră pe locuitorii pământului.

11Dar, după cele trei zile și jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare, și o mare frică i-a apucat pe cei ce i-au văzut.

12Și au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiți-vă aici!” Și s-au suit într-un nor spre cer, iar vrăjmașii lor i-au văzut.

13În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ și s-a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pământ. Și cei rămași s-au îngrozit și I-au dat slavă Dumnezeului cerului.

14A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.

15Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.”

16Și cei douăzeci și patru de bătrâni care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie s-au aruncat cu fețele la pământ și I s-au închinat lui Dumnezeu

17și au zis: „Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule Atotputernic, care ești și care erai și care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și ai început să împărățești!

18Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să-i judeci pe cei morți, să-i răsplătești pe robii Tăi, prorocii, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să-i prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul.”

19Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și o grindină mare.

← Chapter 10 Jump to: Chapter 12 →