Revelation 16

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 15 Jump to: Chapter 17 →

1Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care le zicea celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”

2Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei.

3Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, tot ce era în mare.

4Al treilea a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sânge.

5Și l-am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.

6Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici.”

7Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”

8Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să-i dogorească pe oameni cu focul lui.

9Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit, ca să-I dea slavă.

10Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere.

11Și L-au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele și nu s-au pocăit de faptele lor.

12Al șaselea a vărsat potirul lui peste Râul cel Mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit.

13Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.

14Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.

15„Iată, Eu vin ca un hoț! Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”

16Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.

17Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

18Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur așa de mare.

19Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți, și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

20Toate ostroavele au fugit, și munții nu s-au mai găsit.

21O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii L-au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

← Chapter 15 Jump to: Chapter 17 →