Job 21

Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)

← Chapter 20 Jump to: Chapter 22 →

1Iov a luat cuvântul şi a zis:

2"Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.

3Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

4Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

5Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mâna la gură.

6Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

7Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?

8Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.

9În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

10Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

11Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.

12Cântă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfată cu sunete de caval.

13Îşi petrec zilele în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.

14Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: "Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

15Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?"

16Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –

17Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

18să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?

19Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

20el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.

21Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?

22Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?

23Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

24cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.

25Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.

27Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

28Voi ziceţi: "Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?"

29Dar ce! N-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

30Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.

31Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

32Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.

33Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

34Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?"

← Chapter 20 Jump to: Chapter 22 →