bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)
/
Job 30
Job 30
Romanian VDC 1924 (Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu)
← Chapter 29
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 31 →
1
Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3
Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4
Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.
5
Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
7
Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
8
Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară.
9
Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11
Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12
Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13
Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16
Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17
Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18
De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19
Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20
Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21
Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22
Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23
Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
24
Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25
Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26
Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27
Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
28
Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.
29
Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30
Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31
Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
← Chapter 29
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 31 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42