Genesis 2

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →

1Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.

2În ziua a şaptea Dumnezeu Şi- a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S'a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

3Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit- o, pentrucă în ziua aceasta S'a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

4Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.

5În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.

6Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.

7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i- a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.

8Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care- l întocmise.

9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

10Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.

11Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.

12Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.

13Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.

14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.

15Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l- a aşezat în grădina Edenului, ca s'o lucreze şi s'o păzească.

16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ’Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;

17dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.’

18Domnul Dumnezeu a zis: ’Nu este bine ca omul să fie singur; am să- i fac un ajutor potrivit pentru el.’

19Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le- a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care- l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela- i era numele.

20Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

21Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

22Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus- o la om.

23Şi omul a zis: ’Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.’

24Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

25Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →