Genesis 50

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 49 Jump to:

1Iosif s'a aruncat pe faţa tatălui său, l- a plîns, şi l- a sărutat.

2A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.

3Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.

4Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le- a zis: ’Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.

5Tatăl meu m'a pus să jur, zicînd: ’Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.` Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.’

6Faraon a răspuns: ’Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te- a pus să- l faci.’

7Iosif s'a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,

8toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n'au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.

9Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.

10Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.

11Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: ’Iată un mare bocet printre Egipteni!’ De aceea s'a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.

12Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.

13L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care- l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.

14Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s'a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.

15Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ’Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?’

16Şi au trimes să spună lui Iosif: ’Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:

17’Aşa să vorbiţi lui Iosif: , Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!’ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.

18Fraţii lui au venit şi s'au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: ’Sîntem robii tăi.’

19Iosif le- a zis: ’Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?

20Voi, negreşit, v'aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.

21Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.’ Şi i- a mîngăiat, şi le- a îmbărbătat inimile.

22Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.

23Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui.

24Iosif a zis fraţilor săi: ’Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.’

25Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ’Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.’

26Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într'un sicriu în Egipt

← Chapter 49 Jump to: