Genesis 3

Romanian Cornilescu 1928 - Not Sure

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →

1Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ’Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ’Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?’

2Femeia a răspuns şarpelui: ’Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.’

3Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ’Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’

4Atunci şarpele a zis femeii: ’Hotărît, că nu veţi muri:

5dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul’.

6Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

7Atunci li s'au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

8Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s'au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

9Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i- a zis: ’Unde eşti?’

10El a răspuns: ’Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi- a fost frică, pentrucă eram gol, şi m'am ascuns.’

11Şi Domnul Dumnezeu a zis: ’Cine ţi- a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?’

12Omul a răspuns: ’Femeia pe care mi-ai dat- o ca să fie lîngă mine, ea mi- a dat din pom şi am mîncat.’

13Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ’Ce ai făcut?’ Femeia a răspuns: ’Şarpele m'a amăgit, şi am mîncat din pom.’

14Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: ’Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.

15Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.’

16Femeii i- a zis: ’Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.’

17Omului i- a zis: ’Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: , Să nu mănînci deloc din el,` blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

18spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.

19În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.’

20Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.

21Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i- a îmbrăcat cu ele.

22Domnul Dumnezeu a zis: ’Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să- l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.’

23Deaceea Domnul Dumnezeu l- a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.

24Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

← Chapter 2 Jump to: Chapter 4 →