1 Chronicles 28

Romanian 2014

← Chapter 27 Jump to: Chapter 29 →

1Când, la Ierusalim, a stat David, la sine, i-a chemat Pe toți bărbați-acei cari Erau, în Israel, mai mari, Pe cei ce-au fost aleși să fie Drept capi puși peste seminție, Pe-aceia care cârmuiau Cetele care se aflau În slujbă lângă împărat, Pe toți cei care s-au aflat Drept capi ai cetelor făcute Din mii de oameni și din sute, Pe cei care-au supravegheat Averile de la palat, Turmele împăratului, Precum și pe feciorii lui, Pe dregătorii săi cei mari, Pe-ai lui viteji și pe cei cari, Voinici, s-au dovedit să fie.

2Când au venit, la-mpărăție, David, din jilț, s-a ridicat Și-n fața lor, a cuvântat. „Mă ascultați dar, fraților, Precum și-al meu întreg popor! Aveam de gând să construiesc O casă-n cari să găzduiesc Acel chivot al Domnului, Unde e legământul Lui. Această casă-n planul meu, Voiam ca pentru Dumnezeu – De-asemeni – să o fi făcut, Ca să o aibă așternut Pentru picioare. Când voiam S-o-nalț și când mă pregăteam,

3Domnul, în ăst fel, mi-a vorbit: „Să nu te-apuci de construit O casă pentru al Meu Nume, Pentru că tu, în astă lume, Mult sânge ai vărsat; și-apoi, Tu ești un om pentru război.”

4Iată că Domnul Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Din a mea casă m-a luat Ca să mă facă împărat Peste întregul Israel, În vecii vecilor, căci El, Drept cap, pe Iuda, l-a ales; Apoi, pe mine m-a cules Din casă de la al meu tată – Căci ea, în Iuda, e aflată – Și m-a făcut, în acest fel, Domn peste-ntregul Israel.

5Eu, mulți feciori, am dobândit. Doar Solomon a fost găsit, De Domnul, de a fi luat Și pus să fie împărat, Peste poporul Domnului, Precum avuse-n planul Lui.

6În urmă, Domnul mi-a vorbit: „Pe Solomon l-am hărăzit Să Îmi ridice-o casă-n lume Și curți, căci l-am ales anume, Drept fiu al Meu să fie – iată – În timp ce Eu îi voi fi Tată.

7Astfel, a lui împărăție Am s-o-ntăresc pentru vecie, Dacă la fel ca azi – mereu – Va împlini cuvântul Meu, Făcând tot ce am rânduit, Așa precum am poruncit.”

8Acum, în fața Domnului, În fața adunării Lui Și-a-ntregului Său Israel, Poruncile ce le-a dat El, Vă-ndemn, mereu, să le păziți, În țară ca să stăpâniți Și moștenire ea să fie, Fiilor voștri, pe vecie. Seama luați, căci Dumnezeu Vede și-aude tot, mereu!

9Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.

10Acuma fiule vezi bine Că Domnul te-a ales pe tine, Să-I faci o casă, pe pământ, Spre a-I sluji drept locaș sfânt. Te întărește și lucrează, Iar inima ține-ți-o trează!”

11David, lui Solomon, i-a dat Chipul cum trebuie lucrat Locașul sfânt: prispele lui, Clădirile locașului, Odăile ce-s folosite Drept visterii, cele menite A fi de sus, a tuturor Celor aflate-n interior, Precum și-odăile în care E scaunul de îndurare.

12I-a mai dat planul ce-l avea În gând, în ceea ce privea Curțile Casei Domnului, Cu visteria Casei Lui Și visteriile pe care, Locașul sfânt, numai, le are.

13I-a mai dat planul ce-l avea, Care, pe preoți, îi privea, Pe oamenii de neam Levit, Precum și tot ce-a trebuit La slujba Casei Domnului, Și-uneltele din casa Lui.

14I-a dat chipul uneltelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau Și pentru slujbă trebuiau. I-a dat chipul uneltelor – Precum și greutatea lor – Ce din argint se făureau Și pentru slujbă trebuiau.

15I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau, Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate Și cari, din aur, sunt lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate, Fiind doar din argint lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Și întrebuințarea lor – Așa precum erau gândite, La slujbele deosebite.

16I-a dat și chipul meselor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau Și care se-ntrebuințau Doar pentru pâinea Domnului, Spre punere-naintea Lui. I-a dat și chipul meselor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Și pentru slujbe foloseau.

17I-a dat chipul furcuțelor, Lighenelor și ceștilor Care, din aur, s-au lucrat. De-asemenea, el i-a mai dat Apoi, chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau Și pentru slujbă foloseau. I-a dat chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Și pentru slujbă foloseau.

18I-a dat chipul altarului – Precum și greutatea lui – Care, din aur, se vădea Și la tămâie folosea. I-a dat și chipul cel pe care Carul cu heruvimi îl are. Din aur, el era făcut, Iar heruvimii au avut Aripi întinse și-nveleau Chivotul peste cari ședeau.

19Apoi, când David a sfârșit, În felu-acesta a vorbit: „Tot ceea ce ți-am arătat, Să știi că Dumnezeu mi-a dat. Deci toate câte le-ai văzut, Mi s-au făcut de cunoscut Mie, din partea Domnului, Care le-a scris cu mâna Lui.”

20David a mai adăugat: „Te întărește, ne-ncetat! Ai grijă dar: te-mbărbătează Necontenit și-apoi lucrează! Nicicând, teamă, nu arăta Și nici nu te înspăimânta, Căci Domnul Dumnezeul meu, Cu tine fi-va, tot mereu. Încredințat să fii că El Nu te va părăsi defel, Până când ai să isprăvești, Casa, ca să I-o construiești Și toate lucrurile care, În slujba ei, Casa le are.

21Ai cetele preoților, Precum și-ale Leviților, Spre-a face slujbele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Ai și mulți oameni iscusiți Și pricepuți, ce-s potriviți Pentru-a-mplini lucrarea dată, Care ți-a fost încredințată. Ai căpetenii lângă tine, Iar tot poporul – vezi prea bine – Supus, în jurul tău, îl ai Și vrea, porunci, ca să îi dai.”

← Chapter 27 Jump to: Chapter 29 →