1 Chronicles 5

Romanian 2014

← Chapter 4 Jump to: Chapter 6 →

1Iată-i pe fiii cei pe care Ruben, urmași, în lume-i are. Întâi născut se află el, La al său tată, Israel. El e cel care a spurcat, De mult, al tatălui său pat, Și-n felu-acesta și-a pierdut Dreptul de cel dintâi născut. Dreptul acest i s-a luat Fiind apoi, în urmă, dat Feciorilor lui Iosif, care, Pe Israel, tată, îl are. Dar Iosif nu a fost trecut, În neam, drept cel dintâi născut.

2Iuda, puternic – negreșit – Printre-ai săi frați, s-a dovedit. Din el, în vremea ce-a urmat, Un domnitor s-a întrupat. Iosif e cel ce a avut Dreptul de cel dintâi născut.

3Fiii lui Ruben, cel pe care, Israel, prim născut, îl are: Enoh cu Palu, și-au venit Hețron și Carmi, la sfârșit.

4Iată-i pe fiii lui Ioel: Șemaia, Gog, iar după el, Șimei venit-a, de îndat’,

5Pe care Mica l-a urmat; Apoi, Reaia a venit, Baal, Beera la sfârșit.

6De Tilga-Pilneser, aflat Peste Asiria-mpărat, Beera fost-a înrobit. Beera-i cel care-a domnit, În neamul Rubeniților, Peste familiile lor.

7Iată-i pe frații cei pe care Beera, pe pământ, îi are, Cum scrise-au fost numele lor În spițele neamurilor: Primul este chemat Ieiel, Iar Zaharia-i după el.

8Bela, apoi, acela care, Părinte, pe Azaz, îl are, Pe Șema și-apoi, după el, Tată, îl are, pe Ioel; La Aroer, el locuia Și pân’ la Nebo se-ntindea, Încât ajunse, așadar, La Bal-Meon, al său hotar.

9În partea de la răsărit, Ținutu-n care-a locuit, De la pustie se-ntindea Și Eufratu-l atingea. În țara Galaadului, Multe erau turmele lui.

10Pe vremea-n care, împărat, Saul era, ei au purtat Război cu-n neam Hagarenit, Pe care-n urmă l-au zdrobit. Ale lui corturi le-au luat Și-n ele-apoi, s-au așezat. În acest fel, au locuit În Galaad, la răsărit.

11Fiii lui Gad, pe-atunci, erau În fața lor, căci locuiau De la Basan chiar începând, Până la Salca ajungând.

12Ioel e cel dintâi născut; Șafam, al doilea-a apărut, Cu Iaenai și cu Șafat, Cari, în Basan, s-au întrupat.

13Iată-i acum, pe frații lor, Cu casele părinților: Întâiul este Micael, Iar Meșulam e după el; Șeba și cu Iorai urmează, Cu Iaecan și se-ntrupează Zia, iar după el venea Eber care-i al șaptelea.

14Iată-i pe fiii cei pe care, Abihail în lume-i are: Fiu al lui Huri, se vădește, Lui Iaroah apoi, firește, Lui Galaad și Micael, Lui Ieșișai apoi; la fel, Și al lui Buz, într-un sfârșit.

15Ahi fusese zămislit Apoi, de către Abdiel; Fiu al lui Guni este el Și căpetenia pe care Casa neamului său o are.

16La Galaad, el a șezut, În al Basanului ținut Și în cetățile pe care Acesta-n jurul lui le are. Chiar și-n jurul Saronului, Erau ținuturile lui.

17În cartea spițelor de neam, Trecuți au fost toți, când Iotam, În Iuda, a împărățit, Iar în Israel a domnit Ieroboam, ca împărat.

18Gadiții, cari s-au întrupat Din Ruben, lângă cari se trase Și jumătate din Manase, Oameni viteji – mulți – au avut, Care-au purtat săbii și scut. Aceștia, arcuri, mânuiau, Iar la război, deprinși, erau. Sunt patruzeci și patru mii Și șapte sute șaizeci fii, Din rândul lor, cari s-au vădit Că-s buni de oaste, negreșit.

19Ei, cu Hagareniți-apoi, Purtară-n urmă, un război, Cu Nafiș, Nodab și Ietur.

20Primit-au ajutor din jur, Bătându-i pe Hagareniți Și pe cei care însoțiți Erau cu ei. Au câștigat, Doar pentru că ei au strigat La Dumnezeu, în plin război, Iar El i-a ajutat apoi. I-a sprijinit, căci a văzut Precum că-n El s-au încrezut.

21După război, turme-au luat, Cămile – cari s-au ridicat, În număr, la cincizeci de mii. De două sute cincizeci mii, Fusese numărul de oi; Măgarii, două mii apoi; Robii, în număr, se vădeau Cum că o sută mii erau.

22Mulți morți, atuncea, au căzut, Pentru că lupta – s-a văzut – Că de la Dumnezeu venise. După ce lupta se sfârșise, În locul lor s-au așezat Și-apoi acolo, ei au stat Până la vremea când, se știe, Că au fost duși, toți, în robie.

23O jumătate dintre case, Din seminția lui Manase, De la Basan se întindea Și-n felu-acesta locuia Ținutul, pân’ la Bal-Hermon, Pân’ la Seir și la Hermon. În număr, mulți, se dovedeau,

24Iar căpetenii, îi aveau Pe Efer, Ișei, Eliel, Hovadia și Azriel, Și Ieremia, negreșit, Și Iahdiel, într-un sfârșit. Aceștia, toți, vestiți erau Și vitejie arătau. În casele părinților, Ei erau căpitanii lor.

25Dar față de Acel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Cu toții au păcătuit, Pentru că ei s-au alipit De idolii popoarelor Cari fost-au înaintea lor În țară și care-au pierit Când Dumnezeu le-a nimicit.

26Atuncea, Domnul Cel pe care Poporul Israel Îl are, Duhul lui Pul, l-a ațâțat, Și pe acela întrupat În Tilgat-Pilneser, cel care Era-n Asiria mai mare. Iar Tilgat-Pilneser, apoi, Cu ei, purtat-a un război, Luându-i robi pe Rubeniți, De-asemenea și pe Gadiți Și jumătate dintre case Din seminția lui Manase. Pe unii, la Halah, i-a dus; Pe alții, în Habor, i-a pus; Uni-au ajuns robi ca să fie, În Hara. Alți, în robie, La apele Gozanului – Din ordinu-mpăratului – Au fost aduși. Ei au rămas Acolo, până-n acest ceas.

← Chapter 4 Jump to: Chapter 6 →