Luke 17

Romanian 2014

← Chapter 16 Jump to: Chapter 18 →

1Odată, aste vorbe-a spus, Către-ai Săi ucenici, Iisus: „Vă spun, ca să aveți știință, Precum că e cu neputință, Prilejul de păcătuire, Ca să nu vină. S-aveți știre, Că vai va fi de-acela care, Pentru prilej, este cărare.

2Pentru acel, prin care vine Acest prilej, este mai bine, Un bolovan a-i fi legat, De gât, și-n mare, aruncat.

3La voi înșivă, să luați Seama și-atent să vă purtați! Când al tău frate a greșit Și-n contră-ți a păcătuit, Du-te de-l mustră, după care – De-i pare rău – îi dă iertare.

4De șapte ori, de a greșit, În contră-ți, și de a venit – De șapte ori – cerând iertare, Iartă-l și-arată-i îndurare!”

5Apostolii și-au spus dorința: „Doamne, mărește-ne credința!”

6El zise: „De aveți credință, Orice vă este cu putință. Chiar când credința vă e doar, Cât un grăunte de muștar, Iar ăstui dud, „Du-te”– i-ați spune – „În mare!”, el vi s-ar supune.”

7„Cine-i acela, dintre voi, Cari dacă are-un rob, la oi, Sau de lucrează la arat, Îi zice, când s-a înturnat, Din câmp: „Vino și intră-n casă Și-așează-te apoi, la masă”?

8Nu, mai degrabă, îi va spune „Grăbește-te și masa-mi pune, Te-ncinge, ca să mă slujești Pentru că, slugă, tu îmi ești, Iar după ce mănânc și beau, Și ție, voie, am să-ți dau, Ca să te-așezi și tu, la masă”?

9Față de robul său, din casă, Va fi el, oare-ndatorat, Pentru că robul a lucrat Așa precum i-a poruncit? Nu cred, căci nu e potrivit.

10La fel, să vă purtați și voi: Faceți ce vi s-a spus, și-apoi, Să spuneți: „Noi nu suntem vrednici, Ci suntem niște robi netrebnici, Care – ca simpli slujitori – Făcut-am, ce am fost datori”.

11Către Ierusalim, mergea Iisus, iar drumul Său trecea, Prin al Samariei ținut Și-al Galileei. L-au văzut –

12Când, tocmai intra într-un sat – Zece leproși. Cu toți au stat, La depărtare, de Iisus

13Și, ridicând glasul, au spus: „Iisuse, milă ai, de noi!”

14El i-a privit și-a zis apoi: „Degrabă dar, duceți-vă! La preoți, arătați-vă!” Pe când, la drum, ei au pornit, De lepră, s-au și curățit.

15Unul din ei, când a văzut Minunea care s-a făcut – Căci boala i s-a vindecat – S-a-ntors din drum și-a lăudat Pe Dumnezeu, cu voce tare.

16La ale lui Iisus picioare, S-a aruncat și-a mulțumit, Că Domnul l-a tămăduit. Samaritean era acel Lepros, care s-a-ntors, la El.

17Iisus, cuvântul, a luat: „Oare, cei ce s-au curățat, Nu-s zece? Atunci, vă zic vouă: Unde sunt, oare, ceilalți nouă?

18Din cei ce s-au tămăduit, Acest străin doar, s-a găsit Să se întoarcă – Mă-ntreb Eu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu?”

19Apoi, i-a zis, celui venit: „Credința ta te-a mântuit!”

20Mulți Farisei, atunci, s-au dus Și-L întrebară, pe Iisus, Când oare, va avea să vie A Domnului Împărăție. Iată ce le răspunse El: „Nu va veni, în așa fel, Împărăția Domnului, Încât, privirea omului, Să o izbească. Despre Ea,

21Nimeni, nicicând, nu va putea Să zică: „Iat-o, e aici!” De-asemeni, nu va zice nici, „Uite-o, acolo e!” Căci iată, E, înlăuntrul vost’, aflată!”

22Apoi, spre ucenici, Iisus Și-a-ntors privirile și-a spus: „Veni-vor vremi, când o să vreți, O zi, ca asta, să vedeți, Din cele ce-au fost ale Lui – Ale Fiului omului – Însă, atunci, nu veți putea, Astfel de zile, a vedea.

23Atunci, mulți oameni, o minciună, Au să încerce să vă spună: „Iată-L, aici este aflat!” „Uite-L, acolo-i așezat!” – Vor spune ei. Nu-i ascultați, Pe-acei oameni, și nu-i urmați!

24Căci, precum fulgerul brăzdează, Cerul întreg, și-l luminează Până la marginile lui, La fel, și Fiul omului, Asemeni lui are să fie, Atuncea când are să vie.

25Dar, mai ‘nainte să sosească, El are ca să pătimească Multe, și fi-va lepădat, De acest neam. Ce s-a-ntâmplat,

26Când trăia Noe-n vremea lui, Și-acum – când Fiului omului E-aici – la fel are să fie.

27Mai înainte ca să vie Potopul, toți mâncau și beau, Se măritau și se-nsurau, Până-n corabie-a intrat Noe. Dar, nimeni n-a băgat, De seamă, și-astfel, a venit Potopul, ce i-a înghițit, Pe oamenii de peste tot.

28Ce s-a-ntâmplat când trăia Lot – Când oamenii mâncau și beau, Vindeau, sădeau, case zideau – Se va-ntâmpla, aidoma.

29Când Lot ieși din Sodoma, Foc și pucioasă au venit, Din ceruri, și toți au pierit.

30Asemenea, are să fie Și-atunci, când Fiul va să vie.

31Cei, care-n acea zi, fi-vor Pe-acoperișul caselor, Să nu coboare ca să-și ia Vase, din casă, ci să stea Acolo, unde-au fost surprinși. În câmp, cei care au fost prinși, Să nu se-ntoarcă înapoi.

32Aminte, să v-aduceți voi, De a lui Lot nevastă. Cel

33Ce va căta, prin orice fel, Ca viața să își ocrotească, O pierde; dar o s-o găsească Cel ce-a pierdut-o. Va veni

34Noaptea, când se vor pomeni Doi inși, care-s aflați în pat, Că unul doar, va fi luat, Rămânând unul dintre ei.

35La moară, din două femei Cari macină, una-i luată, În timp ce alta e lăsată.

36Din doi bărbați ce s-au aflat La câmp, doar unul e luat.”

37Atuncea, ucenici-au spus: „Dar Doamne, unde?”, iar Iisus Răspunse: „Unde o să fie Trupul, și vulturi-au să vie.”

← Chapter 16 Jump to: Chapter 18 →