bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Luke 3
Luke 3
Romanian 2014
← Chapter 2
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 4 →
1
Era al cincisprezecelea An de domnie, ce-l făcea Tiberiu Cezar; dregător, Peste țara Iudeilor, Fusese pus Ponțiu Pilat; Irod era înscăunat Cârmuitor, în vremea ‘ceea, Peste micuța Galileea, Iar peste al Ituriei Ținut, și al Trahonitei – La fel, peste Lisania – Frate’ său, Filip, stăpânea, Căci le era cârmuitor, Și-al Abilenei domnitor;
2
Caiafa și Ana slujeau, La Templu – mari preoți erau. Deci iată, în acele zile – Aflăm din ale Bibliei file – Că Domnul și-a trimis solia, Feciorului lui Zaharia, Aflat, atuncea, în pustie. Astfel, fu pregătit să vie
3
Ioan, să propovăduiască, Lumii, mila dumnezeiască. Prin părțile Iordanului, Despre-ndurarea Domnului, El a vorbit. Orice ființă, Chemată-a fost, la pocăință, Ce prin botez, dă tuturor, Iertare a păcatelor.
4
Astfel, Ioan a împlinit Tot ceea ce s-a prorocit. Despre Ioan, Isaia scrie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului Și neteziți cărarea Lui!
5
Oricare vale-i astupată Și orice culme-i nivelată; Căile strâmbe-s descâlcite Și vor fi drepte; netezite Fi-vor de-acum drumurile,
6
Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”
7
Multor noroade adunate, La el, spre a fi botezate, Ioan le-a zis: „De ce veniți, Pui de năpârci? Vreți să fugiți, Azi, de mânia viitoare?! Cine vă-nvață, astfel, oare?
8
Vă spun, ca să aveți știință: Aduceți rod de pocăință! Să nu gândiți, ca un nebun, „Avram ni-e tată”, căci vă spun: Domnul, din aste pietre, vii, Pentru Avram, ridică fii.
9
Iată securea, fraților, La rădăcina pomilor, A fost înfiptă! Va cădea Acel pom, ce nu va avea Roadele bune – e tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat!”
10
După ce vorba-i ascultară, Noroadele îl întrebară: „Ce spui? E tare neplăcut; Ne-nvață dar, ce-i de făcut?”
11
„Cel care, două haine, are, Una s-o dea celui ce n-are! Cel ce mâncare-o fi având, S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” – A spus Ioan, norodului.
12
Atunci, veniră-n fața lui, Și niște vameși, întristați, Dorind să fie botezați, Zicându-i: „Iată, și noi vrem, Botezul; însă, ce putem A face, spre-a fi botezați?”
13
El le-a răspuns: „Să nu luați Nimic, celor ce-i vămuiți, Peste porunca ce-o primiți!”
14
Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”
15
Pentru că lumea se gândea Căci cel ce astfel le vorbea Este Hristos, Ioan a spus:
16
„Botez, cu apă, v-am adus, Dar Cel care în urmă-mi vine, E mai puternic decât mine. Iar eu vă spun – luați aminte – Cureaua-I, de la-ncălțăminte, Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt. Când va veni, cu Duhul Sfânt Și foc, are să vă boteze.
17
Curând, El vine! Să lucreze, În a Lui arie, e gata! În mână, Își are lopata: Va curăța ogorul, iar Grâul, îl strânge, în grânar, În timp ce pleava, adunată, În flăcări, fi-va aruncată.”
18
Astfel, noroadelor vorbea Ioan, și Evanghelia, O răspândea, neîncetat. Multe îndemnuri a mai dat, Gloatei, ce-n jurul său era.
19
Doar pe Irod, el îl mustra, Pentru păcatul său cel mare – Cel cu Irodiada – care, Era a lui Filip soție. Filip, așa precum se știe, Fusese al lui Irod frate. La multele sale păcate,
20
Irod și-a mai adăugat, Când, pe Ioan, l-a-ntemnițat.
21
Când cu norodul a sfârșit De botezat, a și venit Iisus, în vale, la Iordan, Primind botezul lui Ioan. În timp ce se ruga Iisus, S-a deschis cerul, iar de sus,
22
În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”
23
Iisus aproape a făcut Treizeci de ani, când a-nceput Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului. Cum cei din vremea Lui Îl știu, El fost-a al lui Iosif fiu,
24
Și al lui Eli și Matat, Levi și Melhi, precedat De Ianai, Iosif, Matatia,
25
Amos, Naum; iar seminția Merge prin Esli, precedat, De Nagai – fiu al lui Maat;
26
Matatia, ce-i fiul lui Semei, care-i feciorul lui Ioseh, Ioda și Ioanan;
27
Ajungem dar – din an, în an – La Resa și Zorobabel Ce-i fiu al lui Salatiel,
28
Neri, Melhi, Adi, Cosam Care-i fiul lui Elmadam, Cel care e fiul lui Er,
29
Al lui Iisus și Eliezer, Al lui Iorim și-al lui Matat Care fusese precedat
30
De Levi, Simeon, Iuda, Iosif, Ionam; îi preceda Eliachim ce-i fiul lui
31
Melea, Mena feciorul lui Matata, Natan, David care
32
E al lui Iese fiu și-i are Pe Iobed, Booz și Salmon Înaintași, pe Naason,
33
Aminadab, Admin, Arni, Esrom, Fares, Iuda; veni
34
Iacov, Isac, Avram, Tara, Nahor; ‘nainte mai era
35
Seruh, Ragau, Falec al lui Eber, Sala, Cainam al lui
36
Arfaxad, Sem, Noe-acela Al lui Lameh, Matusala,
37
Enoh, Iared, Maleleel,
38
Cainan, Enos care – și el – E al lui Set fecior și care – Părinte – pe Adam îi are. Și-astfel, mergând pe neam, mereu, Iisus e al lui Dumnezeu.
← Chapter 2
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 4 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24