Daniel 9

Romanian 2022

← Chapter 8 Jump to: Chapter 10 →

1În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese pus să domnească peste împărăția caldeenilor,

2da, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din Scripturi că trebuiau să treacă șaptezeci de ani peste ruinele Ierusalimului, după numărul anilor despre care îi vorbise DOMNUL profetului Ieremia.

3Atunci, mi‑am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să‑L caut cu cereri și rugăciuni fierbinți, cu post în sac și cenușă.

4M‑am rugat DOMNULUI, Dumnezeului meu, și I‑am făcut următoarea mărturisire: „Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșător, Tu, care-Ți ții legământul de har față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale!

5Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri, ne‑am înrăit, ne‑am răzvrătit și ne‑am abătut de la poruncile și rânduielile Tale.

6Nu am ascultat de robii Tăi profeții, care le‑au vorbit în Numele Tău regilor, căpeteniilor și părinților noștri și întregului popor al țării.

7Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor din Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din toate țările în care ne‑ai alungat din pricina necredincioșiei de care ne-am făcut vinovați!

8O, DOAMNE, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine, nouă, regilor, căpeteniilor și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!

9La Domnul, Dumnezeul nostru, sunt îndurarea și iertarea, căci ne‑am răzvrătit împotriva Lui

10și n‑am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să urmăm învățăturile pe care ni le dăduse prin robii Săi profeții.

11Dimpotrivă, tot Israelul a călcat Legea Ta, s‑a abătut de la Tine și nu a ascultat de glasul Tău. Astfel a căzut asupra noastră blestemul jurământului scris în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva DOMNULUI.

12El a împlinit, așadar, cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva judecătorilor care ne cârmuiau și a adus peste noi o mare nenorocire, astfel că nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub cer cum i s-a întâmplat Ierusalimului.

13După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi fiindcă nu am căutat bunăvoința DOMNULUI, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la fărădelegile noastre și nu am luat aminte la adevărul Tău.

14Fiindcă n‑am ascultat de glasul Lui, DOMNUL a avut grijă ca nenorocirea aceasta să vină peste noi – și drept este DOMNUL, Dumnezeul nostru, în tot ce a făcut!

15Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, care Ți‑ai scos poporul din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți‑ai făcut un Nume astăzi, noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri,

16dar, potrivit cu toată dreptatea Ta mântuitoare, Doamne, abate‑Ți mânia și urgia de la cetatea Ta, Ierusalim, de la muntele Tău cel sfânt, fiindcă din pricina păcatelor noastre și a fărădelegilor părinților noștri au ajuns Ierusalimul și poporul Tău de batjocura tuturor vecinilor noștri.

17Acum, dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru numele Tău, Doamne, fă să strălucească Fața Ta peste Sanctuarul Tău pustiit!

18Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește ruinele noastre și cetatea care Îți poartă Numele! Căci nu pentru meritele noastre Îți facem aceste cereri stăruitoare, ci pentru marea Ta îndurare.

19Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne, și lucrează! De dragul Tău, Dumnezeule, nu întârzia, pentru că cetatea Ta și poporul Tău Îți poartă Numele!”

20Pe când încă vorbeam și mă rugam – mărturisind păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și aducându‑mi cererile înaintea DOMNULUI, Dumnezeului meu, pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu –,

21da, pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit deodată Gabriel, omul pe care‑l văzusem mai înainte în vedenie, și m‑a atins, cam pe la ceasul jertfei de seară.

22El mi‑a dat explicații, a vorbit cu mine și mi‑a zis: „Daniele, am venit acum să te ajut să înțelegi.

23Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt profetic, iar eu vin să ți‑l vestesc, fiindcă tu ești un om foarte prețuit. Înțelege dar cuvântul și ia seama la descoperire:

24Șaptezeci de săptămâni au fost puse deoparte pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă, până la oprirea răzvrătirii, până la pecetluirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea dreptății veșnice, până la adeverirea descoperirilor profetice și până la ungerea Sfântului Sfinților.

25Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru restituirea și rezidirea Ierusalimului până la Mesia ‑Conducătorul, vor fi șapte săptămâni și încă șaizeci și două. Cetatea se va zidi iarăși, cu tot cu piața ei de judecată, și anume în vremuri de restriște.

26Dar, după cele șaizeci și două de săptămâni, Mesia va fi dat la moarte și nu va avea nici cetatea, nici Sanctuarul. Poporul Conducătorului care vine se va strica și sfârșitul lui va fi într‑un potop de oști; și până la sfârșitul războiului au fost hotărâte pustiiri.

27El va întări legământul cu mulți timp de o săptămână și, la mijlocul săptămânii, va pune capăt jertfelor și ofrandelor. Apoi, pe aripa urâciunilor idolești, va sta un pustiitor, până când prăpădul hotărât va fi turnat asupra pustiitorului. ”

← Chapter 8 Jump to: Chapter 10 →