bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2022
/
Mark 12
Mark 12
Romanian 2022
← Chapter 11
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 13 →
1
Isus a început să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a zidit un turn, a arendat‑o unor lucrători și a plecat în călătorie.
2
La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la lucrători din roadele viei.
3
Dar aceștia, prinzându‑l, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale.
4
Și din nou a trimis la ei pe un alt rob; pe acela l‑au rănit la cap și l‑au batjocorit.
5
A mai trimis un altul, pe care l‑au omorât; apoi pe mulți alții: pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.
6
Mai avea pe cineva: pe fiul său iubit; în cele din urmă, l‑a trimis și pe acesta la ei, zicându‑și: «De fiul meu se vor rușina.»
7
Dar lucrătorii aceia au zis între ei: «Iată‑l pe moștenitor; haideți să‑l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!»
8
Și, prinzându‑l, l‑au omorât și l‑au aruncat afară din vie.
9
Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni și‑i va omorî pe lucrători, iar via o va da altora.
10
N‑ați citit scriptura aceasta: Piatra pe care au lepădat‑o zidarii a ajuns în capul unghiului;
11
De la Domnul s‑a făcut aceasta, și este minunat în ochii noștri?”
12
Ei căutau să‑L prindă, dar se temeau de mulțime. Pricepuseră că pentru ei spusese El pilda aceasta. Și, lăsându‑L, au plecat.
13
Și i‑au trimis la El pe unii dintre farisei și dintre irodieni ca să‑L prindă cu vorba.
14
Aceștia au venit și I‑au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu ții seama de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?
15
Să dăm sau să nu dăm?” Isus, cunoscându‑le fățărnicia, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți? Aduceți‑Mi un dinar ca să‑l văd!”
16
Iar ei I‑au adus. Isus i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei.
17
Atunci, Isus le‑a zis: „Dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.
18
Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus și L‑au întrebat:
19
„Învățătorule, Moise ne‑a scris că, dacă moare cineva și‑i rămâne femeia văduvă fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soție și să‑i ridice acestuia urmași.
20
Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără să lase urmași.
21
Al doilea a luat‑o de soție și a murit fără să lase urmași. Tot așa și al treilea.
22
Și niciunul din cei șapte n‑a lăsat urmași. În cele din urmă, a murit și femeia.
23
La înviere, [când vor învia,] a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.”
24
Isus le‑a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu?
25
Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
26
Cât despre faptul că morții învie, n‑ați citit în cartea lui Moise, în locul despre rug, când i‑a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?
27
El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”
28
Unul din cărturari, care‑i auzise vorbind, văzând că Isus le răspunsese bine, s‑a apropiat de El și L‑a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
29
Isus i‑a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn!
30
și să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta! [Iată porunca dintâi.]
31
Iar a doua este aceasta: Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
32
Cărturarul I‑a zis: „Bine, învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El
33
și că a‑L iubi pe El din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și cu toată puterea și a‑l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile‑de‑tot și jertfele.”
34
Isus, văzând că a răspuns cu pricepere, i‑a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să‑I mai pună întrebări.
35
Pe când dădea învățătură în Templu, Isus a zis: „Cum spun cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
36
Însuși David a zis, prin Duhul Sfânt: Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!»
37
Dacă însuși David Îl numește Domn, atunci cum este El fiul lui?” Și mulțimea Îl asculta cu plăcere.
38
În învățătura Lui, Isus zicea: „Feriți‑vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe,
39
să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe;
40
casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă.”
41
Isus stătea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca mulțimea bani în vistierie. Mulți care erau bogați aruncau mult.
42
A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, care fac un codrant.
43
Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce aruncă în vistierie,
44
căci toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce‑i mai rămăsese ca să trăiască.”
← Chapter 11
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 13 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16