Mark 14 — Romanian 2022

1După două zile erau Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Preoții de seamă și cărturarii căutau cum să‑L prindă pe Isus cu viclenie ca să‑L omoare.

2Căci ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor!”

3Și fiind Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și spărgând vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

4Dar erau unii care, mânioși, își spuneau unii altora: „De ce s‑a făcut risipa aceasta de mir?

5Mirul acesta s‑ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de dinari, care s‑ar fi putut da săracilor.” Și îi vorbeau aspru femeii.

6Dar Isus le‑a zis: „Lăsați‑o în pace! De ce o necăjiți? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine,

7căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

8Ea a făcut ce a putut; Mi‑a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.

9Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia [aceasta], se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”

10Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la preoții de seamă să‑L vândă pe Isus.

11Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au făgăduit că‑i vor da bani. Iar el căuta un prilej potrivit ca să‑L dea în mâinile lor.

12În ziua dintâi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea mielul de Paște, ucenicii lui Isus I‑au zis: „Unde vrei să mergem să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?”

13El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le‑a zis: „Duceți‑vă în cetate și vă va ieși în cale un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el

14și, acolo unde va intra, să‑i spuneți stăpânului casei: «Învățătorul zice: ‘Unde este odaia pentru Mine, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’»

15Și vă va arăta o cameră mare, sus, gata așternută; acolo să pregătiți pentru noi.”

16Ucenicii au plecat, au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.

17Când s‑a înserat, Isus a venit cu cei doisprezece.

18Pe când stăteau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde, unul care mănâncă împreună cu Mine.”

19Ei au început să se întristeze și să‑I zică, unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”

20„Este unul dintre voi doisprezece”, le‑a răspuns El, „care întinge cu Mine în blid.

21Fiul Omului negreșit Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!”

22Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Luați, [mâncați:] acesta este trupul Meu!”

23Apoi, luând un pahar, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat și au băut toți din el.

24Și le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, al legământului [celui nou], care se varsă pentru mulți.

25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.”

26După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.

27Isus le‑a zis: „[În noaptea aceasta] toți vă veți poticni, pentru că este scris: Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.

28Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

29Petru i‑a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni.”

30Și Isus i‑a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

31Dar Petru I‑a zis și mai apăsat: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți spuneau la fel.

32S‑au dus apoi într‑un loc numit Ghetsimani. Și Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!”

33I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înfioare și să Se mâhnească.

34Și le‑a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!”

35Apoi, mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.

36El zicea: „ Avva (Tată), Ție toate Îți sunt cu putință; îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă‑se nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!”

37Și a venit la ucenici, pe care i‑a găsit dormind. Și i‑a zis lui Petru: „Simone, dormi? Nici măcar un ceas n‑ai putut să veghezi?

38Vegheați și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”

39S‑a dus iarăși și S‑a rugat, zicând aceleași cuvinte.

40Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați; și nu știau ce să‑I răspundă.

41A venit a treia oară și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă! Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

42Ridicați‑vă, să mergem! Iată, se apropie vânzătorul!”

43Și îndată, pe când încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el au venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă, de cărturari și de bătrâni.

44Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!”

45Și venind, s‑a apropiat îndată de Isus, I‑a zis: „ Rabbí!” și L‑a sărutat.

46Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins.

47Unul dintre cei de față și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea.

48Isus le‑a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți.

49În toate zilele am fost cu voi în Templu dând învățătură, și n‑ați pus mâna pe Mine. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.”

50Atunci, toți L‑au părăsit și au fugit.

51După El mergea un tânăr care purta doar o pânză de in peste trupul gol. Au pus mâna pe el,

52dar el și‑a lăsat pânza și a fugit gol.

53Pe Isus L‑au dus la marele‑preot, unde s‑au adunat toți preoții de seamă, bătrânii și cărturarii.

54Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în palatul marelui‑preot, s‑a așezat împreună cu gărzile și se încălzea la foc.

55Preoții de seamă și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L omoare, dar nu găseau,

56pentru că mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.

57Unii s‑au sculat și au depus mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:

58„Noi l‑am auzit zicând: «Eu voi dărâma Templul acesta făcut de mână omenească și în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mână omenească.»”

59Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturia lor.

60Atunci, marele‑preot s‑a ridicat în picioare în mijlocul adunării și L‑a întrebat pe Isus, zicându‑I: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?”

61Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele‑preot L‑a întrebat iarăși și I‑a zis: „Ești tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”

62Iar Isus i‑a zis: „Eu Sunt. Și‑L veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”

63Atunci marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?

64Ați auzit blasfemia. Cum vi se pare?” Toți L‑au osândit ca vrednic de moarte.

65Și unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L bată cu pumnii și să‑I zică: „Profețește!”, iar gărzile L‑au luat și L‑au pălmuit.

66Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui‑preot.

67Când l‑a văzut încălzindu‑se, l‑a privit țintă și i‑a zis: „Și tu erai cu nazarineanul, cu Isus!”

68El a tăgăduit și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici!” Apoi a ieșit afară, în locul din fața curții; și a cântat cocoșul.

69Când l‑a văzut, slujnica a început iarăși să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este dintre ei.”

70Și el a tăgăduit din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo i‑au zis iarăși lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești galileean [și vorba ta seamănă cu a lor].”

71Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”

72Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și‑a adus aminte de ceea ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a izbucnit în plâns.