Acts 2

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →

1În Ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc.

2Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.

3Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei.

4Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

6Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

7Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni?

8Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră, în care ne-am născut?

9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

10Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți,

11cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

12Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?”

13Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must.”

14Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele!

15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

16Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

17«‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise.

18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.

19Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum;

20soarele se va preface în întuneric, și luna – în sânge înainte să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.

21Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.’»

22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți,

23pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege.

24Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.

25Căci David zice despre El: «Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

26De aceea mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde,

27căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.»

29Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

30Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că îl va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie,

31despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința Morților și trupul lui nu va vedea putrezirea.

32Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui.

33Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.

34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea

35până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!’»

36Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”

37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și le-au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

38„Pocăiți-vă ”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

39Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

40Și cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos!”

41Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

43Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.

44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște.

45Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.

46Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.

47Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

← Chapter 1 Jump to: Chapter 3 →