Acts 7 — Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

1Marele-preot a zis: „Așa stau lucrurile?”

2Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S-a arătat părintelui nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se așeze în Haran.

3Și i-a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și du-te în țara pe care ți-o voi arăta!»

4El a ieșit atunci din țara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.

5Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

6Dumnezeu i-a spus că sămânța lui va locui într-o țară străină, va fi robită și va fi chinuită patru sute de ani.

7«Dar neamul căruia îi vor fi robi îl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea vor ieși și-Mi vor sluji în locul acesta.»

8Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur, și astfel Avraam, când l-a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac l-a născut și l-a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov – pe cei doisprezece patriarhi.

9Iar patriarhii, care-l pizmuiau pe Iosif, l-au vândut ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el

10și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui.

11A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde.

12Iacov a auzit că în Egipt era grâu și i-a trimis pe părinții noștri întâiași dată acolo.

13Și când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif.

14Apoi Iosif a trimis să-i cheme pe tatăl său, Iacov, și pe toată familia lui, șaptezeci și cinci de suflete.

15Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit, el și părinții noștri.

16Și au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.

17Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduința pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,

18până când s-a ridicat un alt împărat, care nu-l cunoștea pe Iosif.

19Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și i-a chinuit pe părinții noștri, până acolo încât să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască.

20În vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

21Și când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei.

22Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.

23El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să-i cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.

24L-a văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, l-a răzbunat pe cel asuprit și l-a omorât pe egiptean.

25Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea, dar n-au priceput.

26A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. «Oamenilor», le-a zis el, «voi sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?»

27Dar cel ce-l nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi?

28Vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?»

29La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

30Peste patruzeci de ani i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.

31Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; și pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

32care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

33Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!

34Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt!»

35Pe acest Moise de care se lepădaseră ei când au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?» Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului care i se arătase în rug.

36El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustie, patruzeci de ani.

37Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine: de el să ascultați.»

38El este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

39Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit; și în inimile lor s-au întors spre Egipt

40și i-au zis lui Aaron: «Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise care ne-a scos din țara Egiptului nu știm ce s-a făcut!»

41Și în zilele acelea au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

42Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: «Mi-ați adus voi vite înjunghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?

43Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.»

44Părinții noștri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce i-a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse.

45Și părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David.

46David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.

47Și Solomon a fost acela care I-a zidit o Casă.

48Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul:

49«‘Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie’, zice Domnul, ‘sau care va fi locul Meu de odihnă?

50N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’»…

51Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.

52Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? I-au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât

53voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…”

54Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui.

55Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu

56și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!”

57Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui.

58L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”

60Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe a adormit.