Acts 9

Romanian SBIR (Biblia Dumitru Cornilescu 2024)

← Chapter 8 Jump to: Chapter 10 →

1Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele-preot

2și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă îi va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.

3Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

4El a căzut la pământ și a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”

5„Cine ești Tu, Doamne?”, a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

6Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci!”

7Oamenii care-l însoțeau au rămas încremeniți; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8Saul s-a sculat de la pământ și, măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini și l-au dus în Damasc.

9Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

10În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el.

11Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă Dreaptă și caută-l în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars! Căci, iată, el se roagă;

12și l-a văzut în vedenie pe un om numit Anania intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.”

13„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim,

14ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă ca să-i lege pe toți care cheamă Numele Tău.”

15Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel;

16și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

17Anania a plecat; și după ce a intrat în casă, și-a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ți capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.”

18Chiar în clipa aceea au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.

19După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

20Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

21Toți cei ce-l ascultau rămâneau uimiți și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?”

22Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și îi făcea de rușine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

23După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare,

24și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare.

25Dar într-o noapte ucenicii l-au luat și l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniță.

26Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

27Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum pe drum Saul Îl văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

28De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim

29și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare.

30Când au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars.

31Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul; și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea.

32Pe când îi cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida.

33Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.

34„Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul!” Și Enea s-a sculat îndată.

35Toți locuitorii din Lida și din Sarona l-au văzut și s-au întors la Domnul.

36În Iope era o uceniță numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii.

37În vremea aceea s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.

38Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi!”

39Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele și cămășile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.

40Petru a scos toată lumea afară, a îngenuncheat și s-a rugat; apoi s-a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când l-a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

41El i-a dat mâna și a ridicat-o în sus. I-a chemat îndată pe sfinți și pe văduve și le-a pus-o înainte vie.

42Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, și mulți au crezut în Domnul.

43Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon.

← Chapter 8 Jump to: Chapter 10 →