bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Jeremiah 22
Jeremiah 22
Romanian 2014
← Chapter 21
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 23 →
1
„Domnul a zis: „Hai, scoală-te Degrabă și pogoară-te La casa celui ce-i aflat În Iuda pus, drept împărat, Iar când ajungi la casa lui, Aste cuvinte să le spui:
2
„Domnul așa a cuvântat, Pentru-al lui Iuda împărat Care ajuns-a la domnie Pe al lui David jilț să fie, Pentru slujbașii ce îi are Și pentru tot poporul care Intră pe porțile aflate În zidurile din cetate!
3
Domnul a zis: „Când judecați, Dreptatea să o apărați! Scăpați pe cel ce-i asuprit, De cel de cere-i prigonit! De văduve, vă-ngrijiți voi, De-orfani și de străini apoi. Să îi vegheați, să-i ocrotiți Și nicicând să nu-i chinuiți! Sângele cel nevinovat, Să nu fie, de voi, vărsat!
4
Atuncea, voi o să puteți, Cu ochii voștri să vedeți Cum pe aceste porți aflate La aste case minunate Și-mpărătești, trec împărați Care apoi sunt așezați Pe al lui David jilț domnesc. Când, în cetate, ei sosesc, Își vor aduce cai și cară Și-i va-nsoți întreaga țară.
5
Dar dacă n-o să ascultați Și-n seamă nu o să luați Cuvintele ce vi le spun, Pe Mine Însumi jur că pun Mâna și din această casă, O să vedeți că o să iasă, Sub ochii voștri, o ruină, În vremea care va să vină!
6
Căci Domnu-așa a cuvântat, Asupra casei de-mpărat, Din Iuda: „Să iei seama bine, Pentru că tu ești, pentru Mine, Asemeni Galaadului Și vârfului Libanului. Însă îți spun, adevărat: De nu Mă vei fi ascultat, În vremile de mai târziu, Te voi preface-ntr-un pustiu, Iar în cetate, nimenea Nu va mai îndrăzni să stea! Nu vor mai fi locuitori,
7
Căci pregătesc nimicitori Care veni-vor înarmați, Iar cedri tăi vor fi tăiați. Cei mai frumoși cedri, pe loc, Ei îi vor azvârli în foc.
8
Neamuri privi-vor la cetate Și-au să se-ntrebe-nspăimântate: „Oare de ce o fi făcut Domnul, ceea ce am văzut?”
9
Atuncea li se va răspunde Și-o frică mare-i va pătrunde: „Să știți că Domnul i-a făcut Cetății, ceea ce-ați văzut, Pentru că ea s-a depărtat De Dumnezeu și a uitat Porunca Domnului Cel Sfânt, Precum și al Său legământ! Idoli străini și-a căutat, În fața căror s-a-nchinat!”
10
„Să nu-l bociți pe cel pierit, Ci pe cel ce-i nenorocit Care își lasă a sa țară Și n-are s-o mai vadă iară!”
11
Domnul așa a cuvântat, Despre cel care e chemat Șalum, fiul lui Iosia, Cel cari în Iuda-mpărățea, După ce tatăl i-a ieșit Din astă țară: „Negreșit, El n-o să vină, mai apoi, În locu-acesta, înapoi,
12
Ci o să moară în robie. În țară nu o să mai vie.”
13
„Vai de cel care se vădește Că a lui casă și-o zidește Cu nedreptate ne-ncetat Și-odăile și le-a-nălțat, Mereu, doar cu nelegiuire! Vai de cel care – rău, din fire – Cu-al său aproape-și face treaba Și-l lasă a munci degeaba, Căci nu voiește să-i dea plată!
14
Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”
15
„Dar oare, împărat, tu treci, Tu cari în cedri te întreci? Al tău părinte n-a mâncat Și n-a băut? El a cătat Să facă dreaptă judecată Și fericit trăit-a. Iată,
16
Ținea la pricina pe care Omul care-i sărac o are. Parte-i ținea celui lipsit Și era, astfel, fericit. Lucrul acest nu dovedea Faptul că el Mă cunoștea?
17
Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.
18
De-aceea, pentru-acela care Drept Ioiachim, numele-și are Și îi e fiu lui Iosia Care în Iuda-mpărățea, Domnul a zis, în acest fel: „Nu vor mai plânge după el Și nu va zice nimenea „Vai frate’ meu! Vai sora mea!” Nu vor mai plânge după el Și nu vor zice-n acest fel: „Vai doamne! Vai, măria-ta!”
19
Apoi, îl vor înmormânta Ca pe-un măgar. Va fi târât Și-afară fi-va azvârlit, Departe de poarta pe care Ierusalimu-n zid o are!”
20
„Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!
21
„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.
22
Toți cei care păstori îți sânt, Ajunge-vor păscuți de vânt. Cei care te iubesc, să știe Că au să meargă în robie. Ai să roșești căci, negreșit, Rușinea te va fi-nvelit. Pricină pentru-aceste toate, Îți este marea răutate.
23
Chiar de-n Liban tu locuiești Și cuib în cedri-ți rostuiești, Vei geme de-o durere mare Cum ceasul nașterii doar are.”
24
Domnul a zis: „Pe viața Mea, Chiar de ar fi Ieconia – Fiul lui Ioiachim, aflat În Iuda, ca și împărat – În a Mea dreaptă, un inel Ca să pecetluiesc cu el, Chiar și atunci l-aș lepăda.
25
De-aceea – iată – te voi da În mâinile acelor care Voiesc, mereu, să te omoare, La cei de care te speriai Și-n fața căror tremurai, Te dau lui Nebucadențar, Te dau Haldeilor, drept dar.
26
Pe tine și pe a ta mamă Am să v-arunc, de bună seamă, Pe un pământ necunoscut, În care voi nu v-ați născut. Acolo, robi aveți să fiți Și-n acea țară-o să muriți!
27
În țara voastră, înapoi, Nu vă veți mai întoarce voi!
28
Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?
29
Ascultă țară, țară, țară! Ascultă și ia seama, iară, La glasul Domnului, căci El
30
Vorbitu-ți-a în acest fel: „Pe omu-acesta, negreșit, Să-l scrieți ca fiind lipsit De fii și fiice, un om care, Parte de bine-n viață n-are, Căci el, urmași, nu o să vadă, Ca pe-al lui David jilț să șeadă! Nici un urmaș nu o să-i fie Pe al său scaun de domnie, Ca să ajungă domnitor Peste al lui Iuda popor.”
← Chapter 21
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 23 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52