Jeremiah 41

Romanian 2014

← Chapter 40 Jump to: Chapter 42 →

1În luna-a șaptea, Ismael, Cu zece oameni după el, A mers pân’ la Ghedalia. Fecior al lui Netania Și Elișama fost-a el. Știut este că Ismael Partea făcea, cu vița lui, Din neamul împăratului. La Mițpa sta Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Atunci când merse Ismael, Cu zece oameni, pân’ la el. Cu toți, la masă, au șezut Și au mâncat și au băut.

2Cu oamenii ce îi avea, Feciorul lui Netania, Când de la masă s-au sculat, Cu sabia s-a aruncat Asupra lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. În acest fel, Ucis a fost, de Ismael, Cel ce-a fost pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor, De către marele-mpărat La Babilon înscăunat.

3El l-a ucis pe dregător, Cu tot al său întreg popor În care se aflau Iudei Și-o bună parte de Haldei Cari oameni de război erau Și cari la Mițpa se aflau.

4A doua zi, când nimenea Încă nimica nu știa Că Ismael – cu-ai săi – venise Și pe Ghedalia-l ucise,

5Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.

6Al lui Netania fiu – cel Ce se chemase Ismael – Plângând, în cale, le-a ieșit, Din Mițpa, și-astfel le-a vorbit: „Veniți pân’ la Ghedalia Care, pe-Achim, tată-l avea!”

7Oamenii mers-au după el, Iar în cetate, Iemael – Acela care se vădea, Feciorul lui Netania – Îndată i-a înjunghiat, De ai săi oameni ajutat Și-apoi, în groapă, i-a zvârlit.

8Doar zece oameni s-au găsit, Care văzând acest măcel, Îi ziseră lui Ismael: „Nu ne ucide, căci putem Să-ți dăm merinde. Le avem Ascunse-n câmp. Sunt puse bine. Le vom aduce dar, la tine, Dacă ne cruți, căci cu plăcere, Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!” Seamă luat-a le ce-au zis Și-atunci, el nu i-a mai ucis.

9Groapa în care Ismael I-a pus pe cei uciși de el – Afară de Ghedalia – Fusese groapa ce-o avea Asa, cari fost-a împărat, În Iuda. Groapa s-a săpat, Pentru că Asa dovedea Că de Baeșa se temea, Adică se temea de cel Ce-mpărățise-n Israel. Groapa aceea era mare Și s-a umplut cu cei pe care Îi omorâse Ismael, Al lui Netania fiu. El,

10Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.

11Dar Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Precum și toți aceia cari Peste oșteni erau mai mari, De veste-au prins și au știut De răul ce a fost făcut De fiul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.

12La drum, îndată, au pornit, Cu oștile, și l-au găsit Pe fiul lui Netania – Cari, Ismael, drept nume-avea – La apa Gabaonului.

13Poporu-aflat în jurul lui S-a bucurat când a văzut Că Iohanan a apărut.

14Acel poporul ce-a fost luat Din Mițpa, grabnic l-a lăsat Pe Ismael și a fugit Cu Iohanan de s-a unit.

15Dar Ismael – cari se vădea Feciorul lui Netania – Cu alți opt oameni, a fugit De Iohanan și-a reușit, La Amoniți, loc să găsească, În care să se-adăpostească.

16În urmă, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpitanii lui – cei cari Peste oșteni erau mai mari – Au strâns întreg poporu-acel Ce-a fost răpit de Ismael – De fiul lui Netania – Atunci când, pe Ghedalia, L-a omorât și, înapoi, Cu toți plecară, mai apoi. Printre cei strânși se mai găseau Oameni cari de război erau, Femei, copii și slujitori, Precum și fameni-dregători. Din Gabaon, ei i-au luat Și au pornit la drum, de-ndat’.

17Apoi, cu toți au poposit La „hanul lui Chimham” numit, Chiar lângă Betleem aflat. De-acolo-n urmă, au plecat Spre al Egiptului ținut,

18Pentru că-n acest fel au vrut, Departe, a se ține ei, De neamurile de Haldei, Temându-se de ce urmare Putea avea fapta pe care O săvârșise Ismael – Al lui Netania – când el Ucise pe Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Care pus fost-a dregător, Peste-al Iudeilor popor, Tocmai de către cel aflat În Babilon, ca împărat.

← Chapter 40 Jump to: Chapter 42 →