bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Leviticus 18
Leviticus 18
Romanian 2014
← Chapter 17
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 19 →
1
Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
2
„Copiilor lui Israel, Tu să le spui, în acest fel: „Eu sunt al vostru Domn, mereu. Eu sunt al vostru Dumnezeu.
3
Nu faceți ceea ce-ați văzut Că, în Egipt, a fost făcut, În vremea-n care-ați locuit Acolo. Nu e-ngăduit, De-asemenea, să faceți voi Ceea ce veți vedea apoi, Că fac cei care locuiesc, În țara ce vi-o dăruiesc – În Canaanul către care, Eu vă conduc. Deci, grijă mare Va trebui să arătați Ca, de la ei, să nu luați Vreun obicei. Atenți să fiți:
4
Poruncile-Mi să le-mpliniți, Să mai păziți legile Mele Și să umblați, mereu, în ele, Căci vă sunt Domn și Dumnezeu.
5
Păziți-Mi legile, mereu, Și-asemeni, poruncile Mele. Acela va trăi, prin ele, Cari le-mplinește, pe pământ, Căci Eu am spus. Eu, Domnul, sânt!
6
Permis nu-i este omului, Să își atingă ruda lui Care, de sânge, e vădită, Voind a-i fi descoperită Rușinea, goliciunea. Eu Sunt Domnul și voi fi, mereu!
7
Nu dezveli, la al tău tată, Tu, goliciunea lui, vreodată. Nu dezveli, pe nici o cale, Tu, goliciunea, mamei tale. Să n-o descoperi, ci ia seamă, Pentru că ea îți este mamă.
8
N-o dezveli nici pe cea care, Al tău tată, soață, o are, Căci goliciunea soaței lui, E goliciunea tatălui.
9
Nu dezveli, pe nici o cale, Nici goliciunea sorei tale, Căci fiică e, pentru-al tău tată Și e a mamei tale fată – Chiar dacă-n casă s-a născut, Sau de, afară, a crescut.
10
Nu dezveli, căci este rău, Nicicând, fiicei fiului tău, Rușinea; și pe nici o cale, Nici cea a fiicei fetei tale – Căci goliciunea-i, nu uita, Este chiar goliciunea ta.
11
Nu dezveli, căci este rău, Fiicei soaței tatălui tău, Rușinea ei, căci s-a născut Din tatăl tău. Deci, ai văzut, Acuma, din toate aceste, Că astă fată soră-ți este.
12
Nu dezveli, căci este rău, Nicicând, sorei tatălui tău, Rușinea ei, pentru că iată: Ea este rudă cu-al tău tată.
13
Nu dezveli, pe nici o cale, Rușinea sorei mamei tale, Căci rudă este – nu uita – De-aproape dar, cu mama ta.
14
Să nu descoperi, căci e rău, Tu, fratelui tatălui tău, Cu nici un chip, rușinea lui. Să nu tinzi la nevasta lui, Pentru că soața-i – nu uita – Este, de fapt, mătușa ta.
15
Nu dezveli, pe nici o cale, Tu, goliciunea norei tale, Pentru că faci un lucru rău, Căci ea-i soața fiului tău.
16
De-asemenea, ascultă-acum: Să nu descoperi, nicidecum, Rușinea soaței fratelui, Căci este goliciunea lui.
17
Nu-i dezveli, unor femei – Și-asemenea, nici fiicei ei – Tu, goliciunile, vreodată, Căci fapta ta e necurată. Pe fata fiului pe care Știi că acea femeie-l are, Să nu-ndrăznești ca să o iei – Și nici pe fiica fetei ei – Să le descoperi goliciunea. Arată-ți dar, înțelepciunea, Căci rude-ți sunt, precum ai știre. Să nu faci vreo nelegiuire.
18
Tu să nu iei, pe nici o cale, Cumva, pe sora soaței tale. Nu-i dezveli, în nici un caz, Rușinea, ca să-i faci necaz Nevestei tale, cât trăiește. De-așa ceva, tu te ferește!
19
Să nu te-apropii, niciodată, De vreo femeie cari, aflată, E la soroc. Să nu-ndrăznești, Rușinea, să i-o dezvelești.
20
Să nu te-mpreuni, căci e rău, Cu soața seamănului tău – Să nu te pângărești, cu ea.
21
Întotdeauna, vei veghea Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești Copiii. Să nu pângărești Tu, Numele Meu, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!
22
Să nu te culci cu un bărbat Așa precum te-ai fi culcat Cu o femeie. Îți pot spune, Că ăst fapt e o urâciune.
23
Să nu se culce nimenea, Cu vitele. De-asemenea, Toate femeile-s oprite Ca să se-apropie de vite, Voind, cu ele, să curvească. Femeile să se ferească De aste fapte, căci se știe Că sunt o mare mișelie.
24
Să nu cumva să vă spurcați Cu aste lucruri, ci aflați Căci neamurile-au fost spurcate Cu ele și-astfel, alungate, Din față-vă, vor fi îndată.
25
Țara prin ele-a fost spurcată. Fărădelegea-nfăptuită N-o voi lăsa nepedepsită Și-atunci, pământul va vărsa, Pe-ai săi oameni, din gura sa.
26
Poruncile-Mi, să le păziți, Iar legile-Mi să le-mpliniți. Să nu faceți și voi, cândva, Astfel de spurcăciuni, cumva. Toți trebuie să se ferească: Și cei care-au să locuiască Străini, în al vostru pământ, Dar și cei cari băștinași sânt.
27
Căci toate-aceste spurcăciuni Și toate-aceste urâciuni, Cei cari aici au locuit, ‘Nainte-vă, le-au săvârșit Și-au pângărit această țară. De-aceea, îi voi da afară.
28
Luați dar, seama bine, voi, Să nu vă verse mai apoi – Țara în care-o să intrați – Din gura ei, când o spurcați, La fel precum i-a mai vărsat Pe cei care, în ea, au stat.
29
Acela care săvârșește Vreo spurcăciune, trebuiește A fi, îndată, nimicit.
30
Păziți dar, ce v-am poruncit Și nu luați vreun obicei, Urât de Mine, de la cei Care, aici, au locuit, ‘Nainte de a fi venit, În astă țară, voi să stați. Păziți-vă! Nu vă spurcați, Căci sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
← Chapter 17
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 19 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27