bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Numbers 24
Numbers 24
Romanian 2014
← Chapter 23
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 25 →
1
Balaam când iar a observat Că Domnu-a binecuvântat Pe Israel, nu s-a grăbit – La fel precum a mai fugit, În alte dăți – la descântat Ci, spre pustie, s-a uitat.
2
În largul ei, el l-a zărit Pe Israel, stând rânduit În corturi, după seminție. Atunci s-a întâmplat să vie Al Domnului Duh, peste el
3
Și-a prorocit, în acest fel: „Mie, cari sunt chemat Balaam Și, pe Beor, tată, îl am, Ochii îmi sunt deschiși, mereu,
4
Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui, Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. Iată acuma, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:
5
„Cât de frumoase corturi ai – Tu, Iacove – în care stai! Ce locuințe minunate, Are Israelul, durate!
6
Ca niște văi apar fiind, Ca și grădini ce se întind Lângă un râu curgând în voie, Ca și copacii de aloe, Pe care Domnul i-a sădit, Ca cedrii care și-au găsit Loc, lângă apa râului.
7
Ape se scurg, din vadra lui. Sămânța lui nu-i însetată, De ape mari fiind udată, Căci curg în jurul ei, șireag. Mult mai presus decât Agag, Se-nalță al său Împărat. Iată dar, că s-a-nfiripat, Acum, a lui împărăție Și tare, ea are să fie.
8
Domnul, de mână, l-a luat Și-apoi, El l-a eliberat, Din al Egiptului ținut. Puternic, astfel, s-a făcut Și a ajuns tăria lui, Precum cea a bivolului. Pe orice neam, îl nimicește, Atunci când i se-mpotrivește. El sfarmă oasele oricui Și-l stinge, cu săgeata lui.
9
Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”
10
Balac se-aprinse de mânie, Când pe Balaam, l-a auzit. Bătând din palme, i-a vorbit: „Ca să îi blestemi, te-am chemat, Dar tu i-ai binecuvântat, De trei ori, pe vrăjmașii mei!
11
Pleacă acasă! Fă ce vrei, Căci cinste-am vrut să îți dau eu, Dar văd acum, că Dumnezeu – Din felu-n care tu vorbești – Nu te-a lăsat să o primești.”
12
Balaam a zis: „Eh! Nu ți-am spus, Atunci când solii m-au adus,
13
Că și dacă o să îmi dai Casa pe care tu o ai, Cu aur și argint ticsită, Vorba care va fi rostită, Nu pot s-o spun din capul meu, Ci numai cum vrea Dumnezeu? Nu zic nici bine și nici rău, Ci spun numai cuvântul Său.
14
Acuma dar, iată că eu Pleca-voi la poporul meu. Mă-ntorc acasă, fii pe pace. Dar hai să-ți spun ce îi va face Acest popor ce îl zărești, Poporului ce-l stăpânești.”
15
Balaam, în urmă, a vorbit Și-n acest fel, a prorocit: „Iată, eu sunt chemat Balaam Și pe Beor, tată, îl am. Ochii îmi sunt deschiși, mereu,
16
Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:
17
Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.
18
Peste Edom, El stăpânește; Peste Seir apoi, domnește Și peste toți aceia cari Îi sunt vrăjmașii. Fapte mari,
19
Are să facă Israel. Acel care-a ieșit din el – Care, din Iacov, S-a-nălțat – Domnește ca un împărat, Căci este un stăpânitor. Va prinde orice muritor Cari, din cetăți, va fi scăpat.”
20
Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”
21
Către Cheniți, când s-a uitat, Balaam așa a cuvântat: „E tare locuința ta, Iar cuibul ți l-ai pus a sta Pe stâncă, însă – negreșit –
22
Cain o să fie pustiit, Căci iată, trebuie să vie Asur, să-l ducă în robie.
23
Balaam, apoi, iar a vorbit Și iată ce a prorocit: „Vai! Cine poate să trăiască, Atunci când are să-mplinească, Aceste lucruri, Dumnezeu?
24
Niște corăbii, zăresc eu: Cei din Chitim au să sosească. Pe-Asur, au să îl nimicească, Și pe Eber. Pe negândite, Și ele fi-vor nimicite.”
25
Balaam, în urmă, s-a sculat Și către casă a plecat. Balac a procedat la fel: Acasă, a plecat și el.
← Chapter 23
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 25 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36