Numbers 7 — Romanian 2014

1Apoi, când Moise-a isprăvit, Cortul l-a uns și l-a sfințit. Uneltele ce le avea Cortul, le-a uns, de-asemenea, Sfințind altarul cortului Și sculele din slujba lui.

2Atuncea, toți aceia cari, În Israel, erau mai mari – Drept capi în seminția lor, În casele părinților – Care-au ieșit la numărare, Au adus daruri fiecare.

3Iată ce daruri au adus, Și-n fața Domnului au pus: Aduse-au fost și dăruite Șase căruțe-acoperite. A revenit câte un car La două căpetenii dar. Căruțele au fost apoi, Trase de doisprezece boi. Astfel, cei mari – toți – negreșit, Câte un bou au dăruit. Toate, la cort, au fost aduse, Și înainte-i au fost puse.

4Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

5„Aceste lucruri, de la ei, Tu trebuie ca să le iei Și-n slujba cortului apoi, Aveți a le folosi voi. Deci tot ceea ce-o să primești, Leviților să împărțești. Vei da, astfel, la fiecare, Potrivit slujbei ce o are.”

6Moise, Leviților, apoi, Le-a dat căruțele cu boi.

7Două căruțe, a luat Și patru boi, pe cari le-a dat Pentru Gherșon – precum cerea Slujba pe care o avea.

8Patru căruțe, a luat Și cu opt boi, pe cari le-a dat Pentru Merari – cum cerea Slujba pe care o avea. Al lui Aron fiu – Itamar – Ocârmuia familia. Dar,

9Nimica, Moise nu le-a dat Familiilor lui Chehat, Pentru că după cum cereau Slujbele care le aveau, Pe umeri trebuiau purtate Doar, lucrurile sfinte, toate.

10Toți căpitani-au dăruit Daruri care s-au folosit, După porunca Domnului, La târnosirea-altarului.

11Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Toți căpitanii, negreșit, Pe rând, să vină fiecare S-aducă darurile care Trebuiesc date Domnului, La târnosirea-altarului.”

12Nahșon, întâiul, a venit, Cu darul pentru târnosit. Aminadab e tatăl lui, Iar după spița neamului, Din a lui Iuda seminție Coboară el, precum se știe.

13Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Ce din argint era turnată – O sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel – Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a fost turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În urmă, fost-a frământată.

14Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

15Un miel de-un an, a mai dat el, Și un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Ca ardere de tot menite.

16În urmă, a mai dăruit Un țap care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

17Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Nahșon e cel care-a făcut Darul acesta, dar cerut La târnosirea-altarului – Aminadab e tatăl lui.

18A doua zi, Netaneel, Cu darul, a venit și el. Mai mare-a fost în Isahar Și era fiul lui Țuar.

19Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel; Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi toată făina dată, În vase, fost-a frământată.

20Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămăie-ntrânsa, până sus.

21Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

22În urmă, a mai dăruit Un țap care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

23Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acesta l-a făcut Netaneel – cum s-a cerut La târnosirea-altarului; Țuar fusese tatăl lui.

24A treia zi, cel ce-a venit, Cu darul pentru târnosit, E Eliab al lui Helon, Mai marele în Zabulon.

25Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint a fost lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint, alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat, în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase, fost-a frământată.

26Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

27Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

28În urmă, a mai dăruit, Un țap care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

29Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acest a fost făcut De Eliab – cum s-a cerut La târnosirea-altarului; Helon fusese tatăl lui.

30A patra zi, cel ce-a venit, Cu darul pentru târnosit, A fost fiul lui Ședeur: Numele lui e Elițur.

31Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli, avea el, Luați după siclul pe care Locașul sfânt, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

32Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

33Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

34În urmă, a mai dăruit, Un țap, care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

35Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acest a fost făcut De Elițur – cum s-a cerut La târnosirea-altarului, Iar Ședeur e tatăl lui.

36Al lui Țurișadai fecior – Din neamul Simeonilor – Cu darul, a venit și el, A cincea zi. Șelumiel, Omul acela s-a numit,

37Și iată ce a dăruit Atuncea, el – din partea lui – La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus, Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

38Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

39Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

40În urmă, a mai dăruit Un țap, care a fost menit A fi jertfă de ispășire.

41Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci viței și cu doi boi. Darul acesta l-a făcut Șelumiel – cum s-a cerut La târnosirea-altarului; Țurișadai e tatăl lui.

42A șasea zi, cel ce-a venit, Cu darul pentru târnosit, A fost fiul lui Deuel – De neam, din Gad, se trage el Și, Eliasaf, este chemat. Iată ce dar, el a lăsat:

43O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

44Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

45Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

46În urmă, a mai dăruit Un țap, care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

47Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acest a fost făcut De Eliasaf – cum s-a cerut La târnosirea-altarului, Iar Deuel e tatăl lui.

48A șaptea zi, cel ce-a venit, Cu darul pentru târnosit, Fusese Elișama, care Pe Amihud, tată, îl are. Din Efraim – precum se știe – El este, după seminție.

49Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

50Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

51Un miel de-un an, a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

52În urmă, a mai dăruit Un țap, care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

53Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. De Elișama, s-a făcut Darul acest – cum s-a cerut La târnosirea-altarului, Iar Amihud e tatăl lui.

54În ziua-a opta, Gamliel, Cu darul, a venit și el; În Efraim, era mai mare – Pe Pedahțur, tată, îl are.

55Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Locașul sfânt, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

56Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

57Un miel de-un an, a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

58În urmă, a mai dăruit Un țap care a fost menit Drept jertfă pentru ispășire;

59Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acesta e făcut De Gamliel – cum s-a cerut – La târnosirea-altarului, Iar Pedahțur e tatăl lui.

60A noua zi, cel ce-a venit Cu darul pentru târnosit, E Abidan – acela care Pe Ghideoni, tată, îl are. Din Beniamin – precum se știe – El este, după seminție.

61Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

62Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

63Un miel de-un an, a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

64În urmă, a mai dăruit Un țap care a fost menit Drept jertfă pentru ispășire;

65Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acest a fost făcut De Abidan – cum s-a cerut – La târnosirea-altarului, Iar Ghideoni e tatăl lui.

66A zecea zi, cel ce-a venit Cu darul pentru târnosit, Ahiezer a fost – cel care Pe-Amișadai, tată, îl are. Din Dan – așa precum se știe – El este, după seminție.

67Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Numai locașul sfânt îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

68Și o cățuie-a mai adus – Din aur – și tămâie-a pus, În urmă, în acea măsură, Și a umplut-o până-n gură.

69Un miel de-un an, a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

70În urmă, a mai dăruit Un țap, care a fost menit Drept jertfă pentru ispășire;

71Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acesta, l-a făcut Ahiezer – cum s-a cerut La târnosirea-altarului; Amișadai e tatăl lui.

72Al lui Ocran fiu – Paguiel – A unsprezecea zi, și el Și-a adus darul. Cum se știe, E din Așer, ca seminție.

73Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Locașul sfânt, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.

74Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

75Un miel de-un an, a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

76În urmă, a mai dăruit Un țap, care a fost menit A fi jertfă de ispășire;

77Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu cinci boi. Darul acest a fost făcut De Paguiel – cum s-a cerut La târnosirea-altarului; Ocran fusese tatăl lui.

78Al lui Enan fiu a venit, A doișpea zi. El s-a numit Ahira, și era cel care Este-n Neftali cel mai mare.

79Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată, Cari din argint era lucrată Și-o sutătreizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Numai locașul sfânt îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi toată făina dată, În vase fost-a frământată.

80Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

81Un miel de-un an, a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

82În urmă, a mai dăruit Un țap care era menit Drept jertfă pentru ispășire;

83Jertfe a dat, de mulțumire, Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi, Cu cinci berbeci și cu doi boi. Darul acesta l-a făcut Ahira – precum s-a cerut La târnosirea-altarului; Enan fusese tatăl lui.

84Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui. Douăsprezece-au fost de toate Acele farfurii lucrate Doar din argint. S-au dăruit Ligheane ce s-au făurit Tot din argint – vasele-acele, Douăsprezece, au fost ele. Cățuiele care s-au dat, Din aurul cel mai curat, Erau. Cățuiele acele, Douăsprezece-au fost și ele.

85O farfurie dăruită, Cari din argint e făurită, O sută treizeci sicli-avea. Ligheanul, de-asemenea, Cari din argint e-alcătuit, Șaptezeci sicli-a cântărit. La două mii și patru sute – În darurile-atunci făcute – Era argintul, prețuit În sicli, când s-a cântărit, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are.

86Douăsprezece-au fost acele Cățui de aur, iar în ele, Tămâie, mai apoi, s-a pus, Fiind umplute până sus. În sicli, aurul lor deci, Era de-o sută douăzeci.

87Iar dobitoacele, menite A fi arderi de tot jertfite, Au fost, atunci, doișpe viței, Doișpe berbeci și doișpe miei De-un an, în vârstă, fiecare, Plus darurile de mâncare Cerute-n mod obișnuit; Și doișpe țapi s-au dăruit, Drept jertfe pentru ispășire.

88Ca jertfe pentru mulțumire, Au fost șaizeci de țapi; apoi, Sunt douăzeci și patru boi; Iar miei de-un an, au fost șaizeci, Și-acelaș’ număr de berbeci. Aceste daruri au fost date De căpeteniile toate, Din Israel. S-a folosit Tot ceea ce s-a dăruit, La târnosirea-altarului, Când s-a făcut ungerea lui.

89De câte ori Moise-a vorbit Cu Dumnezeu, a trebuit Să intre-n cortul întâlnirii. De pe capacul ispășirii Cari pe chivot e așezat, Pe mărturia ce s-a dat – Dintre-ai săi heruvimi pe care La capete capacu-i are – Glasul lui Dumnezeu vorbea, Iar Moise-apoi îi răspundea.