Numbers 27

Romanian 2014

← Chapter 26 Jump to: Chapter 28 →

1Dar fetele lui Țelofhad – Fiul lui Hefer, Galaad, Al lui Machir și-al lui Manase, Ieșiți din a lui Iosif case – Aveau ceva nelămurit. Mahla, întâia, s-a numit; Apoi urmează cea de-a doua, Pe care o chemase Noa; Hogla și Milca au urmat, Iar Tirța, șirul, la-ncheiat.

2Fetele merseră-așadar, La Moise și la Eleazar, La capii Israelului Aflați în fața cortului. ‘Naintea lor, când s-au aflat, În acest fel, au cuvântat:

3„Al nostru tată – cum se știe – S-a prăpădit bietu-n pustie; Deși el nu a fost găsit Printre cei cari s-au răzvrătit Cu Core, contra Domnului, E mort, pentru păcatul lui, Fără ca să fi dobândit, Un fiu, ce l-ar fi moștenit.

4De ce, numele tatălui – Din mijlocul familiei lui – Acum, va trebui să piară, Căci el n-a avut fii, afară De noi, cari fete îi suntem? Dar oare, însă, nu putem Primi noi, moștenirea lui? Voim ca partea tatălui, Pe care-o are între frați, Nouă – acuma – să ne-o dați.”

5Moise, atunci, nimic n-a spus, Ci mai întâi, el a adus Pricina-n fața Domnului, Ca să cunoască voia Lui.

6Domnul, lui Moise, i-a vorbit:

7„Află că drept au glăsuit Copilele lui Țelofhad – Al lui Hefer fiu și-al lui Gad. Tu să le dai în stăpânire, Deci partea lor de moștenire. Aceasta trebuie să fie – De bună seamă – o moșie, Chiar între ale fraților Ce-i avusese tatăl lor.

8Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Atunci când întâmpla-se-va Că o să moară cineva, Și dacă printre-ai săi copii, Omul acela n-are fii, Veți trece-ntreaga moștenire Ce-o va avea, spre stăpânire, În mâna fetei omului.

9Dacă nu lasă-n urma lui Nici fete, o să trebuiască Atunci, frații să-l moștenească.

10Dacă nici frați nu va avea, În urma lui, să i se dea Averea, fraților pe care Tatăl, acelui om, îi are.

11Dacă nici tatăl n-are frați, Averea lui, voi să o dați Doar rudei mai apropiate, Din cele care sunt aflate Atuncea, în familia lui. Deci moștenirea omului, Rudei acelea să o dați. Lucrul acesta – nu uitați – O lege și un drept să fie, În Israel, pentru vecie, Așa cum Domnu-a poruncit, Când El, cu Moise, a vorbit.”

12Domnul, lui Moise, i-a mai spus: „Pe Abarim, pe munte, sus, Urcă-te-acuma și privește Țara pe care-o dăruiește Domnul, copiilor pe care Poporul Israel îi are.

13Te las, numai să o privești, Pentru că-n ea, n-ai să pășești. La fel precum s-a întâmplat Cu-Aron, vei fi adăugat – În urmă – la poporul tău;

14Căci ați făcut un lucru rău, Atunci când v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit – Când în pustia Țin erați – Unde cu toții vă certați. Acolo, voi nu M-ați sfințit, Așa cum ar fi trebuit, În fața-ntregului popor, Strâns, cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele care Au provocat o ceartă mare, La Cades – după cum se știe – Chiar în a Ținului pustie.)

15Moise, atuncea, a vorbit:

16„Doamne, Tu care, negreșit, Ești Dumnezeul tuturor – Al tuturor duhurilor Oricărui trup, te rog, găsește Pe cineva și pregătește Un om, pe cari să-l pui, mai mare, Peste întreaga adunare.

17El o să meargă-n fruntea lor Și va conduce ăst popor; El o să-l poată scoate-afară, Sau îl va duce iar, în țară, Să nu pară acest popor, Ca niște oi, fără păstor.”

18Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că Eu l-am rânduit Pe Iosua, fiul lui Nun. Ia-l lângă tine, căci îți spun Că e un om în care Eu O parte-am pus, din Duhul Meu. Tu, mâna doar, să îți așezi,

19Pe el, și să-l înfățișezi La Eleazar, preotul mare, Să vadă-ntreaga adunare Cum că lui Iosua atunci, Tu vei avea să-i dai porunci.

20Părtaș să-l faci tu – nu uita – Deci la dregătoria ta, Ca să primească ascultare, De la întreaga adunare.

21Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”

22Moise, întocmai, a-mplinit Ceea ce Domnu-a poruncit. Pe Iosua, el l-a chemat Și-n urmă, l-a înfățișat La Eleazar, preotul mare, Și la întreaga adunare.

23Mâna, și-a pus asupra lui – După porunca Domnului – În văzul tuturor și-atunci – Față de toți – i-a dat porunci.

← Chapter 26 Jump to: Chapter 28 →