Numbers 25

Romanian 2014

← Chapter 24 Jump to: Chapter 26 →

1În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.

2Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.

3Israelul, de Bal-Peor, S-a alipit astfel, de-ndat’, Iar Dumnezeu S-a mâniat.

4Furios, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Strânge-i pe toți aceia cari Sunt, în al Meu popor, mai mari, Și spânzură-i pe cei aflați Și dovediți ca vinovați Apoi, în fața Domnului Și înaintea soarelui, Ca să se-ntoarcă-n acest fel, Mânia, de la Israel.”

5Moise a zis, celor pe care, Judecători, poporu-i are: „Deci fiecare dintre voi Să meargă să-i ucidă-apoi, Pe cei care-au păcătuit, Pe toți cei care s-au lipit – Din al lui Israel popor – De dumnezeul Bal-Peor.”

6Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.

7Când l-a văzut Fineas, cel care Pe Eleazar, tată, îl are – Pe cel care, la rândul lui, Era fiul preotului Aron – de jos, s-a ridicat, O suliță, el a luat

8Și pe-acel om l-a urmărit Până la cort. Când l-a găsit, Cu sulița, l-a înțepat. Același lucru s-a-ntâmplat Și cu femeia. În ăst fel, Prin fapta ce-a făcut-o el, Mânia care s-a pornit În Israel, s-a potolit.

9Dar douăzeci și patru mii, Dintre-ai lui Israel copii, Se prăpădiră, în pustie, Uciși de-a Domnului mânie.

10Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

11„Văzut-am că Fineas – cel care Pe Eleazar, tată, îl are, Pe cel care, la rândul lui, Îi este fiu preotului Aron – râvnă, a dovedit Prin ceea ce a săvârșit, Față de Mine-n Israel. Pentru că s-a purtat astfel, N-am nimicit – cu mic, cu mare – A lui Israel adunare.

12De-aceea, iată ce voi face: „Închei un legământ de pace, Cu el și cu sămânța lui.

13Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”

14Bărbatul care-a fost ucis, Acolo – despre care-am zis Că o străină și-a luat Din Madian – a fost chemat Zimri, iar tată, îl avea Pe cel cari, Salu, se numea. El unul e, dintre cei care, Casa lui Simeon îi are, Drept căpetenii. Negreșit,

15Cu el odată, a pierit Și fata care-l însoțea Și care, Cozbi, se numea. Se știe că această fată, Pe Țur, îl avusese tată – Cel care fost-a căpitan Al unui neam din Madian.

16Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

17„Pe Madian, să îl priviți Ca pe-un vrăjmaș. Să-l nimiciți

18Căci dușmănos s-a purtat el, Când l-a momit, pe Israel, Spre închinare la Peor, Spre-ale Madianiților Fapte, prin ale lor femei, Precum e fapta Cozbiei Ce-a fost ucisă – cum se știe – Când a căzut acea urgie A Domnului, peste popor, Pricinuită de Peor.”

← Chapter 24 Jump to: Chapter 26 →