Matthew 15

Romanian 2022

← Chapter 14 Jump to: Chapter 16 →

1Atunci au venit la Isus niște farisei și niște cărturari din Ierusalim și I‑au zis:

2„De ce calcă ucenicii Tăi tradiția din bătrâni, căci nu‑și spală mâinile când mănâncă?”

3El le‑a răspuns zicând: „Și voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru tradiția voastră?

4Căci Dumnezeu a zis: Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta și: Cine își va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.

5Dar voi ziceți: «Cine îi va zice tatălui său ori mamei sale: ‘Orice lucru cu care ți‑aș putea fi de folos este deja dăruit lui Dumnezeu ’

6nu mai trebuie să‑și cinstească tatăl [sau mama].» Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră.

7Fățarnicilor, bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:

8Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, însă inima lui este departe de Mine.

9Degeaba Mă cinstesc dând învățături porunci omenești.”

10Isus a chemat mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți:

11nu ce intră în gura omului îl face necurat; ce iese din gură, aceea‑l face necurat!”

12Atunci, ucenicii Lui s‑au apropiat și I‑au zis: „Știi că fariseii, auzind cuvântul acesta, s‑au poticnit?”

13Drept răspuns, El le‑a zis: „Orice răsad pe care nu l‑a sădit Tatăl Meu ceresc va fi smuls din rădăcină.

14Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe; iar când un orb îl călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

15Petru i‑a zis: „Deslușește‑ne pilda aceasta!”

16El le‑a zis: „Și voi sunteți încă fără pricepere?

17Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna?

18Dar ce iese din gură vine din inimă, și aceea îl spurcă pe om.

19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile.

20Acestea sunt lucrurile care‑l spurcă pe om, pe când mâncatul cu mâinile nespălate nu‑l spurcă pe om.”

21După ce a plecat de acolo, Isus S‑a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.

22Și iată că o canaaneancă din ținuturile acelea a venit și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon.”

23Dar El nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Atunci ucenicii Lui s‑au apropiat și au început să‑L roage, zicând: „Dă‑i un răspuns, căci strigă în urma noastră!”

24El le‑a răspuns: „Eu n‑am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

25Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: „Doamne, ajută‑mă!”

26Drept răspuns, El i‑a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței!”

27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor lor.”

28Atunci, Isus i‑a răspuns: „Femeie, mare este credința ta! Facă‑ți‑se după cum dorești!” Și fiica ei s‑a vindecat chiar în ceasul acela.

29Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Și, suindu‑Se pe munte, S‑a așezat acolo.

30Atunci au venit la El mulțimi numeroase, având cu ele șchiopi, orbi, ciungi, muți și mulți alți bolnavi. I‑au pus la picioarele Lui și El i‑a vindecat,

31iar mulțimea se minuna văzând că muții vorbesc, ciungii sunt vindecați, șchiopii umblă și orbii văd. Și Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

32Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: „Îmi este milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni stau de trei zile lângă Mine și nu au ce mânca. Nu vreau să‑i trimit flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.”

33Ucenicii I‑au zis: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să săturăm atâta mulțime?”

34„Câte pâini aveți?”, i‑a întrebat Isus. „Șapte”, I‑au răspuns ei, „și puțini pești.”

35Atunci, Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ.

36A luat cele șapte pâini și peștii și, aducând mulțumire, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor.

37Au mâncat toți și s‑au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu bucățile rămase.

38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

39Apoi, Isus a dat drumul mulțimilor, S‑a suit în barcă și S‑a dus în ținutul Magadanului.

← Chapter 14 Jump to: Chapter 16 →