Matthew 26 — Romanian 2022

18El le‑a răspuns: „Duceți‑vă în cetate, la cutare, și spuneți‑i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»”

19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

20Când s‑a înserat, Isus S‑a așezat la masă cu cei doisprezece [ucenici ai Săi].

21Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

22Ei s‑au întristat mult și au început să‑I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

23El le‑a răspuns: „Cel care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde.

24Fiul Omului negreșit Se duce, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!”

25Iuda, care avea să‑L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí?” „Tu însuți ai spus‑o”, i‑a zis Isus.

26Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!”

27Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat zicând: „Beți toți din el,

28căci acesta este sângele Meu, legământului [celui nou], care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!

29Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”

30După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.

31Atunci, Isus le‑a zis: „În noaptea aceasta, toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris: Voi bate Păstorul, și oile turmei se vor risipi.

32Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

33Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.”

34Isus i‑a zis: „Adevărat îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

35Petru I‑a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel.

36Atunci Isus a mers cu ucenicii într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis: „Așezați‑vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!”

37I‑a luat cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească.

38[Isus] le‑a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!”

39Apoi S‑a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându‑Se și zicând: „Tată, dacă este cu putință, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.”

40A venit la ucenici, i‑a găsit dormind și i‑a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n‑ați putut veghea împreună cu Mine?

41Vegheați și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul neputincios.”

42A mers din nou, a doua oară, și S‑a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!”

43Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați.

44I‑a lăsat din nou, S‑a depărtat și S‑a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte.

45Apoi a venit la ucenici și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă!… Iată, s‑a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor.

46Ridicați‑vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!”

47Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului.

48Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!”

49S‑a apropiat îndată de Isus și I‑a zis: „Plecăciune, Rabbí!” Și L‑a sărutat.

50Isus i‑a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins.

51Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea.

52Atunci, Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri!

53Crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meu să‑mi pună chiar acum la îndemână peste douăsprezece legiuni de îngeri?

54Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că așa trebuie să fie?”

55În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându‑i pe oameni, și n‑ați pus mâna pe Mine.

56Dar toate acestea s‑au petrecut ca să se împlinească Scripturile profeților.” Atunci, toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.

57Cei ce L‑au prins pe Isus L‑au dus la marele‑preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.

58Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui‑preot; intrând, s‑a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul.

59Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‑L omoare,

60dar n‑au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi

61care au spus: „El a zis: «Pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»”

62Atunci marele‑preot s‑a ridicat în picioare și I‑a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?”

63Dar Isus tăcea. Și marele‑preot I‑a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!”

64Isus i‑a răspuns: „Tu însuți ai zis‑o! Dar Eu vă mai spun că, de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”

65Atunci, marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia!

66Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte!”

67Atunci, L‑au scuipat în față, L‑au bătut cu pumnii și L‑au pălmuit,

68zicând: „Profețește cine te‑a lovit, hristosule!”

69Petru însă stătea afară, în curte. O servitoare s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!”

70Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!”

71Când a ieșit în pridvor, l‑a văzut alta și le‑a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!”

72El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!”

73La puțin timp, cei ce stăteau acolo s‑au apropiat și i‑au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba te dă de gol.”

74Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul.

75Iar Petru și‑a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.