bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Isaiah 23
Isaiah 23
Romanian 2014
← Chapter 22
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 53
Chapter 54
Chapter 55
Chapter 56
Chapter 57
Chapter 58
Chapter 59
Chapter 60
Chapter 61
Chapter 62
Chapter 63
Chapter 64
Chapter 65
Chapter 66
Chapter 24 →
1
Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”
2
Voi cari, pe țărmuri, locuiți, Cuprinși de groază amuțiți, Pentru că voi toți i-ați văzut Pe-aceia care-au străbătut Marea, căci negustori erau Și – din Sidon – la voi veneau!
3
Iată că grâul Nilului Și secerișul râului, Care – pe ape mari – venea, Este venitul ce-l avea, Căci târg a fost, înfloritor, Al tuturor neamurilor.”
4
„Sidonule, ia seama bine! Ia seama și fie-ți rușine! Ascultă dar, ce vrea să-ți spuie Marea și-a mării cetățuie: „Iată că eu nu am avut Dureri de faceri. N-am născut. Fete să cresc, n-a trebuit Și nici tineri să fi hrănit.”
5
În al Egiptului ținut – Când se va ști că a căzut Cetatea Tirului – de-ndat’ Toți vor fi prinși de tremurat,
6
Zicând: „La Tarsis, să veniți Voi toți cei care locuiți Pe țărm și-apoi, bociți-vă, Mereu, și tânguiți-vă!
7
Asta-i cetatea voastră, care Obârșie-n vechime-și are, Iar veselia se vădea Că și-a făcut sălaș în ea. Picioarele ce-o sprijineau, Până departe o purtau.
8
Dar cine-a fost Acela care S-a dovedit a fi în stare Să hotărască-n acest fel, În contra Tirului, când el Fusese un împărțitor Al tuturor cununilor, Când niște voievozi păreau Cei care negustori erau Și când cei care-au locuit, În el, mereu s-au dovedit Drept oamenii cei mai bogați Care sunt pe pământ aflați?
9
Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.
10
„Fiică a Tarsisului, iată, Poți a străbate țara toată Asemeni apelor din râu, Căci nu te strânge nici un brâu! Ești ca și Nilu-n drumul său, Căci nu ai jug pe gâtul tău!
11
Domnul Și-a-ntins, în largul zării, Brațul, spre necuprinsul mării, Iar împărați-au tremurat. Apoi, din cer, porunci a dat, Cerând să fie nimicite Cetățile-n Canaan zidite,
12
Spunând așa: „Iată, de-acum, N-ai să te bucuri nicidecum Tu care fost-ai dovedită A fi fecioară necinstită, Tu, fiică a Sidonului! Scoală, și-n a Chitimului Țară, să mergi să-ți cauți tihnă! Dar nu ai să găsești odihnă.
13
Iată, neamul Haldeilor – Cari nu fusese un popor, Care, așa precum se știe, A locuit doar în pustie, Neam pentru care-ntemeiară Cei din Asiria, o țară – În Tir a mers, a ridicat Turnuri și-apoi a dărâmat Palatele cele domnești Și casele împărătești.”
14
Plângeți corăbii cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci cetățuia cea iubită, Acuma, este nimicită.”
15
Pe ale timpului poteci, Au să se scurgă șaptezeci De ani apoi, vreme în care Va fi lăsată în uitare Cetatea Tirului. Acum, Anii aceștia sunt precum E viața unui împărat. Când timpul se va fi-ncheiat, Cu Tiru-apoi are să fie Asemenea precum se știe Că fost-a și femeia care E așezată în cântare Și despre care cântul spune:
16
„Ia-ți hainele cele mai bune, Ia-ți harfa, iar apoi străbate, Cântând, întreaga ta cetate. Pentru că ești o curvă care Acoperită-i de uitare, Îți cântă cântecele bine, Să-și amintească toți, de tine.”
17
Cei șaptezeci de ani vor trece, Iar ceea ce se va petrece Cu Tirul, e asemuit Cu acel cântec amintit, Căci Domnul îl va cerceta, Iar el, din nou, se va sălta, Ajungând iar, cum e știut Precum că fost-a în trecut. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Mari legături, în timpu-acel, Au ca să lege iar, cu el.
18
Dar plata și câștigul lui, Vor fi-nchinate Domnului. Averea astfel dobândită Nu va fi strânsă și păzită, Ci ea are să fie dată Pentru o hrană-mbelșugată Și pentru haine strălucite Ce au să fie folosite De toți locuitorii lui, Cari stau în fața Domnului.
← Chapter 22
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 53
Chapter 54
Chapter 55
Chapter 56
Chapter 57
Chapter 58
Chapter 59
Chapter 60
Chapter 61
Chapter 62
Chapter 63
Chapter 64
Chapter 65
Chapter 66
Chapter 24 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66