bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Isaiah 49
Isaiah 49
Romanian 2014
← Chapter 48
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 53
Chapter 54
Chapter 55
Chapter 56
Chapter 57
Chapter 58
Chapter 59
Chapter 60
Chapter 61
Chapter 62
Chapter 63
Chapter 64
Chapter 65
Chapter 66
Chapter 50 →
1
„Mă ascultați ostroavelor, Precum și voi, popoarelor Ce vă aflați în depărtare! Aflați că Domnul e Cel care, Din sânul mamei, M-a chemat Și-atuncea când M-am arătat Din al ei pântec, M-a numit.
2
O gură, El Mi-a dăruit, Precum o sabie vădită Că este bine ascuțită. Cu umbra mâinii Lui, de-ndată, M-a învelit; ca o săgeată, Bine-ascuțită, M-a făcut Și-n tolba Lui, loc, am avut.
3
El Mi-a vorbit, în acest fel: „Tu ești al Meu Rob, Israel, În care vreau a se vedea, Apoi, întreagă slava Mea, Pentru că am găsit că-i bine Ca Eu să Mă slăvesc în tine.”
4
Eu Mă gândeam, necontenit: „Iată, degeaba am muncit. E în zadar. Neîndoios, M-am istovit fără folos.” La Domnul este dreptul Meu. Răsplata Mi-e la Dumnezeu.
5
Acuma, Cel care vorbește E Domnul, care Se vădește A fi cel ce M-a întocmit, Din vremea-n care M-am găsit În pântecele mamei. El – Prin Mine – vrea, pe Israel, Precum și pe Iacov apoi, Să îi aducă înapoi, De unde i-a împrăștiat. Eu prețuire-am căpătat, În fața Domnului cel care Este tăria Mea, cea mare.
6
Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”
7
Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”
8
„Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.
9
Să spui prinșilor de război: „Haideți, ieșiți – acum – și voi!” Celor ce-n beznă sunt aflați, Ai să le spui: „Vă arătați!” Pășune, ei vor fi avut, Pe drumuri. Loc, pentru păscut, Pe toate coastele-o să fie.
10
De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.
11
Am să prefac toți munții Mei Și drumuri voi croi prin ei.
12
Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.
13
Te bucură tu, cerule! Fii vesel tu, pământule! Cu bucurie să săltați Voi, munților, și să strigați! Căci Domnul e îndurător Și-Și mângâie al Său popor. El are milă de cei care, Nenorociți, poporu-i are.”
14
Sionul zis-a: „Negreșit, De Domnul fost-am părăsit, Căci Domnul este mâniat Și-acum pare că m-a uitat!”
15
Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.
16
Pe ale Mele mâini ai stat, Pentru că-n ele te-am săpat, Iar zidurile tale sânt ‘Naintea ochiului Meu sfânt.
17
Iată, aleargă ai tăi fii. Cei ce te-au pustiit, să știi – Și cei care te-au dărâmat – Afară vor fi scoși, de-ndat’.
18
Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.
19
Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.
20
Află că toți acești copii, De care tu ai fost lipsit, Au să-ți șoptească, negreșit: „Locul acesta – vezi prea bine – Strâmt se arată pentru mine. Să-mi faci un loc, pe placul meu, Să pot să mă așez și eu.”
21
Când aste le vei fi văzut, Vei zice: „Cine i-a născut? Stearpă, fără copii eram Și izgonită mă găseam. Soartă de roabă am avut Dar cine, oare, i-a crescut? Eu singură, doar, am rămas. Unde erau, în acel ceas?”
22
Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.
23
De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”
24
„Poți lua prada celui tare? Cel prins mai scapă din prinsoare?”
25
„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.
26
Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”
← Chapter 48
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 53
Chapter 54
Chapter 55
Chapter 56
Chapter 57
Chapter 58
Chapter 59
Chapter 60
Chapter 61
Chapter 62
Chapter 63
Chapter 64
Chapter 65
Chapter 66
Chapter 50 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66