bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Proverbs 11
Proverbs 11
Romanian 2014
← Chapter 10
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 12 →
1
Cumpăna-nșelătorului Urâtă-i este Domnului; Dar cântărirea drept făcută, Lui Dumnezeu îi e plăcută.
2
Mândria când se-nfățișează, Precis rușinea îi urmează; De-nțelepciune-i însoțit Acela care s-a smerit.
3
Neprihănirea-l cârmuiește Pe cel cinstit și-l ocrotește; Dar viclenia celui rău Aduce-va sfârșitul său.
4
Când vine ziua de mânie, E de prisos vreo bogăție; Neprihănirea izbăvește – Pe omul care o iubește – De moarte; iar cinstitului,
5
De nevinovăția lui, Cărările-i sunt netezite; Dar răutățile urzite De omul rău – toți au să vadă – Că îl vor face ca să cadă.
6
Omul care e fără vină, Scăpat e de orice pricină Căci nevinovăția are Ca să îi stea în apărare; Dar cei răi, cu toți, prinși fi-vor, Prin însăși răutatea lor.
7
Atunci când cel rău va muri, Și-a lui nădejde va pieri. Cât despre cei nelegiuiți, Cu toții fi-vor pedepsiți: Li-e nimicită așteptarea.
8
Când o să vină strâmtorarea Peste un om neprihănit, El o să fie izbăvit; Iar locul său va fi luat De cel cari rău s-a arătat.
9
Cu gura lui, omul cel rău Îl prinde pe-aproapele său; Dar oamenii neprihăniți Sunt, prin știință, izbăviți.
10
Când celor buni le merge bine, Și bucuria – lanț – se ține, Iar oamenii sunt fericiți; Dar când cei răi sunt nimiciți, Va fi mai mare bucurie Și strigăte de veselie Are să scoată fiecare.
11
Numai prin binecuvântare – Cari de neprihăniți e dată – Cetatea fi-va înălțată; Cei răi însă, prin gura lor, Cetățile surpa-le-vor.
12
Cine defaimă prin cuvinte Pe-al său aproape, n-are minte; Dar omul care-i priceput, A primit tot și a tăcut.
13
Cel care umblă și bârfește, Lucruri ascunse dezvelește; Dar omul credincios, curat, Ține ce i s-a-ncredințat.
14
Dacă lipsește chibzuința, Poporul cade; biruința Vine numai prin oameni vrednici – Prin numărul mare de sfetnici.
15
Când cineva, chezaș, se pune Pentru un altul, pot a spune Că-i va fi rău în acea vreme; Însă acel care se teme A fi chezaș, e liniștit.
16
Cu cinste s-a învrednicit Femeia care e plăcută, Iar bogăția-i obținută Numai de cel asupritor.
17
Cel milostiv și iertător Își face sufletului său Mult bine; însă omul rău – Lipsit de milă, ne-ndurat – Chiar carnea sa și-a tulburat.
18
Înșelător câștig primește Cel rău; celui cari răspândește Neprihănirea, îi e dată Dreaptă și-adevărată plată.
19
Neprihănirea va aduce Viață; dar cel care se duce Spre rău și rău-l urmărește, Acela moartea își găsește.
20
Stricată de-i inima lui, Atunci în fața Domnului O scârbă e omul acel; Însă plăcut e, pentru El, Omul care-i neprihănit.
21
E hotărât: nepedepsit Nu va scăpa cel rău, nicicând; Însă sămânța celui blând – Neprihănit – va fi scutită.
22
Femeia mândră și gătită Cu o aleasă-mbrăcăminte, Dacă lipsită e de minte, E-asemenea unui inel De aur, în rât de purcel.
23
Cei drepți doresc bine să vie; Cei răi așteaptă doar mânie.
24
Cel ce cu mână largă-mparte, De bogăție are parte; Dar cel ce economisește Prea mult, degrabă sărăcește.
25
Cel binefăcător să știe Că săturat are să fie; Cel cari pe alții i-a udat, Să se usuce nu-i lăsat.
26
Acel care oprește grâul, O să descătușeze râul Blestemelor poporului; Dar cine-l dă norodului, Primește binecuvântarea.
27
Cine va urmări cărarea Spre bine, doar bunăvoință Va câștiga spre folosință; Dar cine răul urmărește, Atins de rău se pomenește.
28
Cine se-ncrede-n bogăție, Are să cadă; dar se știe Căci cel ce e neprihănit, Ca frunza fi-va înverzit.
29
Vânt, moștenește omul care Își face-n casa-i tulburare; Nebunul – înțeleptului – Îi va fi rob. Rodul celui
30
Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.
31
Cum cel neprihănit primește Răsplată-aici – chiar pe pământ – Cu-atât mai mult atuncea sânt Și păcătoșii răsplătiți, Precum toți cei nelegiuiți.
← Chapter 10
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 12 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31