bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Proverbs 2
Proverbs 2
Romanian 2014
← Chapter 1
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 3 →
1
Deci fiule, să iei aminte: De vei lua aste cuvinte, Dacă a mea învățătură Ai s-o întâmpini cu căldură Și-apoi la inimă-o vei pune,
2
Aminte la înțelepciune De vei lua și-ai să te pleci Înspre pricepere și deci
3
Dacă vei cere-n rugăciune Cunoaștere și-nțelepciune
4
Și dacă o vei căuta Ca pe argint – comoara ta Doar ea fiind – atuncea poți
5
Să înțelegi și să socoți Ce este frica Domnului, Și vei găsi știința Lui.
6
Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.
7
El izbăvește și păziți Sunt toți acei neprihăniți. El scut îi este, pe vecie, Celui ce-n nevinovăție Umblă mereu. El ocrotește
8
Neprihănirea și păzește Cărarea celor ce-s ai Lui – Deci credincioși ai Domnului.
9
Atuncea, tu vei înțelege Care-i adevărata lege, Ce e dreptate, judecată, Ce-i dat neprihănirii plată, Care sunt căile spre bine Și ce folos au pentru tine.
10
Înțelepciunea îți va sta De-a pururi, în inima ta. Pentru-al tău suflet, cunoștința
11
Va fi plăcere; chibzuința Te va veghea și, zi de zi, Priceperea te va păzi
12
Ca să te scape tot mereu, De calea rea, de drumul greu, De omul păcătos cu toate Cuvintele sale stricate;
13
La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului
14
Și în facerea răului – În răutate – și-au găsit
15
Plăceri, fiindcă au pășit Pe drumuri strâmbe și sucite.
16
Te va scăpa – pe negândite – Și de nevasta altuia, Și de străina care vrea, Cu vorbe de ademenire, Să pună a ei stăpânire, Pe tine – după ce-a lăsat
17
Pe cel care i-a fost bărbat, Din tinerețe și voit, Cu știre, a nesocotit Chiar legământul Domnului.
18
Astfel dar, prin călcarea lui, Casa-i pogoară la cei morți, Iar drumul spre-ale morții porți.
19
Acei care se duc la ea, Să plece nu vor mai putea – Nicicând – ‘napoi, pentru că bieții, Nu mai găsesc cărarea vieții.
20
Dar tu ascultă-mă pe mine: Pe calea omului de bine Doar să pășești necontenit, Cu omul cel neprihănit!
21
Căci numai cei neîntinați – Făr’ de prihană – sunt lăsați, În țară, ca locuitori.
22
Cât despre cei răufăcători, Sunt nimiciți și-afară scoși. La fel și cei necredincioși, Din țară vor fi smulși și ei Și-asemeni lor, toți cei mișei.
← Chapter 1
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 3 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31