bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Proverbs 18
Proverbs 18
Romanian 2014
← Chapter 17
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 19 →
1
Ursuzul caută și face, Mereu, doar ceea ce îi place, Nepăsător la ce se spune Și supărat pe lucruri bune.
2
Nebunul, nu vrea-nvățătură, Ci vrând s-arate-n ce măsură Este știința lui de mare, Îl va-nvăța pe fiecare.
3
Atunci când omul cel rău vine, Disprețul, după el, se ține; Iar cu rușinea, totodată, Ocara-n casă e intrată.
4
Cuvintele, de-un om rostite, Cu-adânci ape-s asemuite; Izvoru-nțelepciunii are Să curgă, fără încetare.
5
Omului rău, să nu-i privești Fața, ca să-l nedreptățești Pe cel care s-a dovedit Că este om neprihănit.
6
Nebunul – cu a lui rea gură – Stârnește cearta, și înjură Făcându-se nesuferit Și-ntărâtând până-i lovit.
7
Nebunul, prin vorbirea lui, Aduce moarte, omului, Iar buzele-i, curse, întind, În care, suflete se prind.
8
Vorbele celor ce bârfesc, Dulci prăjituri se dovedesc, Căci îi coboară, omului, Până-n adâncul trupului.
9
Omul care se lenevește, Frate-i cu cel ce nimicește.
10
Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.
11
Averea e închipuită Ca o cetate întărită, În mintea omului bogat, Unde se crede apărat.
12
Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.
13
Cel cari răspunde ne-ntrebat – Fără să fie ascultat – Face prostii și va avea De tras, pe urmă, rușinea.
14
Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?
15
O inimă ce-i pricepută, La strâns știință, mult ajută. Urechea înțeleaptă stă, Mereu, atentă și-ascultă, Voind să caute știința Ca să-și sporească cunoștința.
16
Darul deschide, omului, Calea către mai marii lui.
17
Cel care-n pricină vorbește Întâiul, pare că rostește Doar adevăr; însă apare Cel’lalt, și-l ia la cercetare.
18
Sorții sunt ca niște buni sfetnici, Pentru că între cei puternici, Ei hotărăsc și stăvilesc Certările ce se ivesc.
19
Cei ce-s ai nedreptății frați, Mai greu sunt de-a fi câștigați, Decât cetatea întărită, Iar cearta, greu, le e oprită, Cum greu e să dezăvorești Odăile împărătești.
20
Prin rodul gurii omului, E săturat și trupul lui.
21
Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește
22
O soață bună, dobândește Și fericirea – ea e dar, Dat de la Dumnezeu, prin har.
23
Săracul va vorbi rugând; Însă bogatul – răspunzând – Asprime-n vorba sa va pune.
24
Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.
← Chapter 17
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 19 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31