bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Genesis 21
Genesis 21
Romanian 2014
← Chapter 20
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 22 →
1
Când Dumnezeu și-a amintit De ceea ce-a făgăduit El Sarei, vorba Și-a ținut
2
Și astfel, Sara a născut Fiul promis, la bătrânețe.
3
Avram, a Domnului povețe, Întocmai le-a îndeplinit: Isac, copilul s-a numit,
4
Opt zile-apoi, a numărat Și împrejur, el l-a tăiat.
5
Avram, un secol, a avut Când, fiul său a fost născut.
6
Sara spusese: „Dumnezeu, De râs făcut-a s-ajung eu. Căci au să râdă, negreșit, Toți cei care-or fi auzit Că am născut la vârsta asta.” Apoi, către Avram, nevasta
7
Se-ntoarse și l-a întrebat: „Cine și-ar fi imaginat, Că eu, acum, aici voi sta Și un copil voi alăpta?!”
8
Încet, copilul s-a-nălțat, Și-atuncea când l-au înțărcat, Avram, ospăț, a rânduit Și tare mult s-a veselit.
9
La masă, Sara l-a văzut Pe fiul care l-a născut Roaba Agar – soțului ei –
10
Râzând, și-a zis: „Te rog să iei Pe mamă și pe al ei fiu, Și izgonește-i în pustiu!”
11
Aceste vorbe n-au plăcut Soțului ei, dar a făcut
12
Precum nevasta a dorit, Pentru că Domnul i-a vorbit: „Nu te mâhni de-a ei cuvinte, Căci Eu ți-am spus mai dinainte Că din Isac are să vie Un neam, ce mare o să fie. Sarei, să-i faci pe placul său, Căci în Isac, numele tău, Va fi, de-acuma înainte, Știut în lume. Ia aminte,
13
Căci mă-ngrijesc de Ismael Și-un mare neam va fi și el: Necontenit îl voi sălta, Fiindcă-i tot sămânța ta.
14
A doua zi, când s-a sculat, Avram, o pâine, a luat, Precum și un burduf cu apă Și-a zis apoi, Agarei: „Pleacă!” Ea, prin pustiul denumit „Beer-Șeba”, mult, a rătăcit.
15
Când apa i s-a terminat, Pe Ismael l-a așezat
16
Sub un tufiș și a fugit. Acolo, ea l-a părăsit, Căci n-a putut ca să îl vadă, Cum pradă morți-avea să-i cadă. Durerea s-a pornit să-i strângă Inima și-a-nceput să plângă.
17
Dar Dumnezeu a auzit Copilul. Îngeru-a vorbit, Strigând, din cer, către Agar: „Să nu te temi, căci e-n zadar! Domnul, copilul a văzut
18
Și-a zis că are de făcut Un neam mare, din Ismael. Nu vei pieri nici tu, nici el.”
19
Dumnezeu, ochii, i-a deschis Și a văzut, ca întru-n vis, O apă, curgând lângă ea, Și-a dat copilului să bea.
20
Anii, în goană, au trecut. Copilul, mare, s-a făcut, Domnul veghind la soarta lor. Băiatu-ajunse vânător – Între arcași, mai iscusit –
21
Și în pustie a trăit – Chiar în Paran – iar mama lui, Din fetele Egiptului, S-a dus de i-a ales soție, Ca sprijin potrivit să-i fie.
22
Abimelec puse la cale, Ca Picol – șeful oștii sale – Pân’ la Avram, să-l însoțească, Având de gând să îi vorbească. Apoi, când el s-a întâlnit Cu-Avram, astfel a glăsuit: „Avrame! Domnul e cu tine!
23
Ascultă-mă acuma, bine: Pe Numele Lui Dumnezeu, Jură-mi acuma, cum vreau eu, Că nu voi fi-nșelat de tine, Nici eu, nici cei de după mine – Copiii și nepoții mei. Te vei purta, față de ei – Față de toată țara mea – Cu bunătate, căci în ea – Când, ca străin te-ai așezat – Bunăvoință-ai căpătat.”
24
Avram a zis: „Bine! Îți jur!” Rotindu-și ochii împrejur,
25
Găsi cu cale să-i mai spună Că a avut fântână bună, Dar robii lui l-au jefuit – Cu sila apa i-au răpit.
26
Abimelec a spus: „Nu știu! De ce îmi spui așa târziu?!”
27
Avram nu a mai insistat. Un dar bogat a căpătat, Abimelec dând oi și boi Spre-a se-nțelege amândoi.
28
Din darul care l-a primit, Șapte mieluțe a oprit.
29
Abimelec l-a întrebat: „Ce faci cu ele?” „Le-am luat
30
Și ție ți le dăruiesc; Drept mărturie îmi slujesc, Căci o fântână sap, îndată – Beer-Șeba, ea va fi chemată.”
31
Beer-Șeba-nseamnă „Jurământ”, Și-i martoră la legământ.
32
Astfel, făcură jurământul Și-și întăriră legământul. Abimelec s-a ridicat – Cu Picol – și-apoi a plecat, Zorind înspre ținutul lor, Din țara Filistenilor.
33
Un tamarsic a semănat Avram, acolo, și-a chemat Apoi, Numele Domnului.
34
El – și cu toată casa lui – Străini erau, pe-acel ogor, Din țara Filistenilor.
← Chapter 20
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 22 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50