Genesis 34

Romanian 2014

← Chapter 33 Jump to: Chapter 35 →

1Fata ce Lea o născuse Lui Iacov – Dina – se făcuse Mare, iar într-o zi a vrut, Pe fetele-acelui ținut, Să le cunoască. A ieșit

2Din tabără și s-a-ntâlnit Cu Sihem, fiul lui Hamor Hetitu-al țării domnitor. Cu toate că ea nu voia, Sihem, tot s-a culcat cu ea.

3Dar după ce a necinstit-o, Sihem, pe fată, a iubit-o. Cu inima s-a alipit De ea, fiind îndrăgostit. A încercat s-o liniștească,

4Și-a mers apoi să îi vorbească Tatălui său: „Ia-mi fata asta, Căci ea, voiesc a-mi fi nevasta!”

5Iacov află ce s-a-ntâmplat Și cine-i cel ce s-a culcat Cu Dina, însă, ai ei frați, Cu oile fiind plecați, N-a spus nimic – a așteptat Până când ei s-au înturnat.

6Hamor s-a dus să-l întâlnească, Pe Iacov, și să îi vorbească.

7Fiii lui Iacov au venit, Din câmp, iar când au auzit, Cu Dina, ce s-a întâmplat, Tare de tot s-au supărat – S-au mâniat crunt pe acel Ce-a săvârșit, în Israel – În neamul lor – un greu păcat, Când cu-a lor soră s-a culcat. Această faptă nu putea, Nepedepsită, ca să stea. Astfel, cu cale au găsit, Că trebui-a fi pedepsit Cel care răul l-a făcut; De-acord, cu toții au căzut.

8Hamor, lui Iacov, i-a vorbit: „Sihem al meu s-a alipit, Cu inima, de a ta fată, Și-o cere de soție, iată.

9Astfel, vă încuscriți cu noi – Ne dați fetele voastre. Voi, Pe ale noastre le luați.

10În țara noastră v-așezați Și locuiți în ea, iar noi Vom face-atunci negoț cu voi, De-ți vrea, pământ, să cumpărați.”

11Sihem, către ai Dinei frați Și către Iacov, a mai zis: „De capăt trecere-am decis Ca tot ce-mi cereți, să vă dau – Doar trecere la voi, eu vreau.

12Cereți-mi zestrea ce-o veți vrea, Și daruri multe! Veți vedea, Că tot ce-mi cereți, căpătați, Dacă, pe Dina, voi mi-o dați.”

13Fiii lui Iacov au răspuns, Vorbind cu vicleșug ascuns Către Sihem și lui Hamor, Ca necinstirea sorei lor Să poată a fi răzbunată:

14„Propunerea e minunată, Dar nu putem să acceptăm, Pe sora noastră să o dăm Cuiva netăiat împrejur. Ocară-i pentru noi – vă jur!

15Ne învoim doar dacă voi, Aveți să fiți la fel ca noi – Deci dacă și ai voști’ bărbați, Azi, împrejur vor fi tăiați.

16Numai așa, fetele noastre, Vi le vom da, iar pe-ale voastre, Le vom lua soții, la noi, Și o să locuim cu voi. Așa, putem să ne unim Și un norod, cu toți să fim.

17Dar dacă nu ne ascultați Și, împrejur, nu vă tăiați, Pe fată o să o luăm Și-apoi, de-aici, o să plecăm.”

18Aceste vorbe, lui Hamor Și lui Sihem – al său fecior – Când le-auziră, le-au plăcut.

19Precum le-au spus, au și făcut. Tânărul nu a pregetat, Și împrejur s-a și tăiat, Căci el, pe fată, o iubea. Cel mai iubit fiu se găsea Sihem, în casa lui Hamor.

20S-au dus să spună, la popor, Ceea ce Iacov a dorit, Și-n felu-acesta au vorbit:

21„Oameni-acești au gând de pace, Iar ca să stea aici, ne-ar place. Negoț, cu noi, ei au să facă. Țara e mare și-au să-ncapă Să locuiască toți, cu noi. Astfel, pe fetele lor, voi, Neveste o să le aveți, Iar pe-ale voastre, le puteți Da de soții, fiilor lor.

22Dar oamenii acești nu vor, Ca noi, cu ei, să ne unim Și toți doar un norod să fim, Decât dacă ne vom tăia, Noi, împrejur. Deci vom avea,

23În acest fel, turmele lor. De-asemenea, atunci fi-vor Averile, care le au, Tot ale noastre. Acum vreau Să vă îndemn ca să primim Târgul, și să ne încuscrim.”

24Toți oamenii cu cari vorbiră, Tăierea împrejur primiră, Și toți bărbații s-au tăiat – Care-n cetate s-au aflat.

25A treia zi, mai sufereau, Încă, și-n pace se credeau; Dar Simeon s-a însoțit Cu Levi și s-au năpustit Peste cetate, înarmați. Ei au ucis pe-acei bărbați Care acolo fost-au prinși, Fiind de-o mare ură-mpinși.

26Prin ascuțișul spadei lor, Trecu Sihem și cu Hamor. Din casa lor, ei au luat Pe Dina și-apoi au plecat.

27Fiii lui Iacov au venit, Morți și cetate-au jefuit, Pentru ceea ce s-a-ntâmplat Cu sora lor. Ei au luat

28Oi, boi, măgari – tot ce avea Cetatea și ce se găsea Pe câmpul dimprejurul ei.

29În ăst fel, dobândiră ei, Bogată pradă de război: Averi, copii, soții și-apoi, Tot ce prin case au aflat.

30Iacov, apoi, a cuvântat: „Simeon! Levi! Ați lovit Cetatea. M-ați nenorocit! Acuma vom fi urmăriți De Canaaniți și Feresiți! Acei ce-n țară locuiesc, Ne vor urî! Eu stăpânesc Peste un număr foarte mic De oameni. N-am să pot, nimic, În contra lor, să întreprind, Când ei se vor uni, voind Ca să răzbune ce-ați făcut. Atuncea eu voi fi bătut, Oștirea mea va fi zdrobită, Iar casa-mi fi-va nimicită!”

31Ei au răspuns: „Se cuvenea, Cu Dina, să se poarte-așa?! În felu-acesta – să ne crezi – Doar cu o curvă procedezi!”

← Chapter 33 Jump to: Chapter 35 →