bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 15
Job 15
Romanian 2014
← Chapter 14
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 16 →
1
Iov a sfârșit de cuvântat. Prietenii l-au ascultat În liniște, iar Elifaz Și-a ridicat al său obraz, Spre el, și astfel i-a vorbit:
2
„Să fie, oare, potrivit, Să dea răspuns, cu multă artă, Un înțelept, însă deșartă Să fie-nțelepciunea lui? Ca vântul răsăritului, Are să-și umfle pieptul el?
3
Se apără-nțeleptu-acel, Doar prin cuvinte fără rost, Prin cuvântări care n-au fost Folositoare la nimic?
4
Tu, însă, nimicești – îți zic – Teama de-al nostru Dumnezeu, Evlavia care, mereu,
5
I-o datorăm. Nelegiuirea Gura-ți conduce; iar vorbirea Pe care noi ți-am ascultat-o, Pare că ai împrumutat-o De la vicleni. Nu te uita!
6
Căci nu noi, ci chiar gura ta Te osândește. Îți vorbesc Și-n contra ta mărturisesc
7
Buzele tale. Ești tu, oare, Cel cari întâietate are? Ești primul care a văzut Lumina? Oare ești născut ‘Nainte să se fi-nălțat Dealuri și munți? Sau tu ai stat În adunarea Domnului?
8
Ai fost la sfaturile Lui, Și-nțelepciune ai sorbit Din toate câte s-au vorbit?
9
Ce știi, ca să nu știm și noi? Ai, oare, cunoștințe noi, Pe care nu le-am dobândit?
10
Se poate. Dar le-au auzit, Desigur, alții. Precum știți, Avem bătrâni mai înziliți Decât al tău părinte-a fost. Deci iată, n-are nici un rost Să credem că ai întâlnit Ceva ce nu s-a pomenit, Căci orice s-ar fi întâmplat, Bătrânii – sigur – au aflat
11
‘Nainte-ți. Puțin lucru, oare, Sunt mângâierile pe care Ți le dă Domnul, orișicând, Și vorbele ce-atât de blând, Acuma, ție îți vorbesc?…
12
Dar încotro – iată-ndrăznesc Să-ntreb – inima te îndeamnă? Privirea-ți țintă, ce înseamnă?
13
Oare-mpotriva Domnului, Mânia-ți este? Contra Lui Sunt vorbele necugetate, Potop, de gura-ți revărsate?
14
„Ce-i omul, pentru-a fi curat? Poate cel care s-a-ntrupat Dintr-o femeie pământeană, Să fie fără de prihană?
15
Iar dacă Domnul nu se-ncrede În sfinții Săi, și dacă vede Necurăția cerului,
16
Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”
17
Ascultă-mă, căci iată, vreau, Învățătură să îți dau!
18
Am să vă spun ce-am constatat; Tot ce-am văzut, ce-au arătat Cei înțelepți – ce au vorbit, Tot ceea ce-au descoperit, Ceea ce din părinți aflară
19
Căci ei primit-au astă țară Ca să o aibă-n stăpânire, Iar printre ei, n-avem de știre Că vreun străin s-ar fi aflat.
20
„Omul cel rău e-nspăimântat; Anii ce-i are de trăit Sunt, pentru cel nelegiuit,
21
Plini de neliniști. Temeri vechi Îi țipă-ntruna, în urechi Și-n plinul fericirii lui, Mâna pustiitorului, Asupra sa, are să cadă.
22
El, îngrozit, are să vadă Amenințarea sabiei. Pătruns fiind de teama ei, El este deznădăjduit, Căci orișicât și-ar fi dorit, De întuneric, n-o să scape.
23
Sudori îl scaldă-n val de ape, Aleargă-n colo și încoace, Urzește intrigi, planuri coace Doar ca să capete o pâine. Dar știe că va fi un mâine În care este așteptat, În care nu va fi iertat De-a întunericului zi.
24
Se teme și-oricât s-ar păzi, Necazul și neliniștea, Ce-l înspăimântă, vor cădea Asupră-i, ca un împărat Gata de luptă, înarmat.
25
Căci ridicat-a mâna lui, Chiar împotriva Domnului; Și astfel, s-a împotrivit Celui Puternic și-a-ndrăznit
26
Ca să găsească el, o cale, Scoasă din bezna minții sale, Prin cari, cu scuturile lui, Să stea-mpotriva Domnului Și-apoi să poată-n acest fel, Să năvălească peste El, Trecând peste al Său hotar.
27
Grăsimea-i scaldă fața, iar Osânza, coapsa, i-a umplut;
28
Drept locuințe, a avut Cetățile ce-s nimicite Și numai case părăsite, Urmând să fie dărâmate.
29
Să-și înmulțească, nu mai poate, Averea, căci nu va mai crește; Nici bogăția nu-i sporește; Ea n-are să se mai întindă, Pământ întins ca să cuprindă.
30
Din întuneric, n-o să poată Ca să mai iasă, niciodată. Mlădița lui are să ardă În flăcări și o să îl piardă Domnul, cu-a gurii Lui suflare.
31
Cel cari, în rău, nădejde are, Va fi-nșelat și negreșit, Cu rău doar, fi-va răsplătit.
32
Răsplata sa are să vină, Iar el o va simți deplină, Mai înainte să-și sfârșească Viața de-aici. N-o să-nverzească
33
Ramura lui. Are să fie, La fel precum este o vie Pe care despuiată-o vezi, De ale sale roade, verzi; Ca un măslin, de vânt bătut, Căruia floarea i-a căzut.
34
Casa nelegiuitului, Stearpă, va fi, iar omului Celui viclean, rău și stricat, De foc, cortu-i va fi mâncat.
35
El, răutăți doar, zămislește Și naște rău; în sân dospește – Ca aluatul într-o oală – Doar roade care îl înșeală.”
← Chapter 14
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 16 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42