bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 4
Job 4
Romanian 2014
← Chapter 3
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 5 →
1
Sfârșind Iov vorba, Elifaz ‘Nalță din palme-al său obraz,
2
Și zise: „Dacă îndrăznim Noi, ție – astăzi – să-ți vorbim, Atunci ai să te superi, oare? Eu n-am să tac, măi frățioare. Căci cine ar putea să tacă? Vorbi-voi, chiar de n-o să-ți placă!
3
De multe ori, i-ai învățat Pe alții și puteri ai dat Brațelor care-au obosit.
4
Cuvântul tău a întărit Genunchiul slab și-a ridicat Pe cel care s-a clătinat.
5
Și-acuma, ce văd eu? Ei bine, Ești slab, când e vorba de tine! Deci tu dacă ai fi atins, Te tulburi! Oare, nu-n adins, E frica ta de Dumnezeu? Nu îți e ea, sprijin, mereu?
6
Nădejdile în ce-ți vor sta? Nu în neprihănirea ta?
7
Spune-mi – din câte-ai auzit – Nevinovatul a pierit? Sau oamenii neprihăniți Au fost, vreodată, nimiciți?
8
Căci după câte am văzut, În acest fel li s-a făcut Doar celor care au arat Fărădelegi și-au semănat Nelegiuiri, pe-al lor ogor, Căci ei seceră roada lor!
9
Prinși de suflarea Domnului, Sub arșița mâniei Lui, Cei răi – cu toți – sunt nimiciți!
10
Iată că dinții sunt zdrobiți Tuturor puilor de lei. Leii cei mari, leii acei Cari spaimă au împrăștiat, Mugetul și l-au încetat.
11
Leul bătrân, lipsit de pradă, Piere. Leoaica o să-și vadă Toți puii cum au flămânzit Și cum, apoi, s-au risipit.”
12
„Un gând – cuvânt – s-a furișat Tiptil, iar eu i-am ascultat Glasul, pe-aripi de vânt șoptit.
13
Eram, atuncea, adormit; Eram exact în clipa când, De-a nopții vise, al meu gând, Puternic, era frământat, Când omul este cufundat În somn adânc; eu am simțit
14
Atunci, cum groaza m-a lovit, Cum spaima-n gheare m-a luat, Cum oasele mi-au tremurat.
15
Pe lângă mine a trecut Un duh… Părul mi s-a făcut Precum sunt țepii pe arici – Mi s-a zbârlit. N-am putut nici Să mai respir când am văzut
16
Chipul acel necunoscut, Când acel glas abia șoptit, Urechea mea l-a auzit:
17
„Nu va fi omul vinovat Față de Cel ce l-a creat? Va fi curat și fără vină,
18
Când Dumnezeu află pricină La îngeri – căci și ei greșesc? Dacă în cei care-L slujesc, Nu se încrede Dumnezeu – Găsindu-le greșeli, mereu –
19
Cu-atât mai mult, la cei ce sânt În căși de lut, de pe pământ, Găsi-va rele; căci zidiți Sunt din țărână și zdrobiți Pot fi, ca viermele, ușor.
20
Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.
21
Al vieții fir îi e tăiat Și moare: cât s-a străduit, Înțelepciune, n-a găsit!”
← Chapter 3
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 5 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42