bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 16
Job 16
Romanian 2014
← Chapter 15
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 17 →
1
În urmă, Iov a cuvântat:
2
„Eu, foarte des, am ascultat Aceste lucruri ce-mi spuneți. Dar voi însă, cu toți sunteți Mângâietori supărăcioși, Cari vor să pară conștiincioși.
3
Când oare o să încetați, Cu vorbe să mai aruncați? Voi, oare, nu vedeți că sânt Doar vorbe aruncate-n vânt? De ce atâta supărare Ai pus, în vorbele cu care Mi-ai dat răspuns? Dar oare, eu –
4
Dacă ați fi în locul meu – Așa aș fi vorbit, cu voi? V-aș copleși cu vorbe-apoi, Și-aș da din cap? Vătămătura,
5
V-aș mângâia-o doar cu gura? Simpla mișcare-a buzelor, Oare v-ar fi de ajutor, Durerea ca să vi-o aline?
6
Dacă vorbesc, vedeți prea bine, Durerea nu se ușurează; De tac, ea nu se micșorează.
7
Dar acum, vai! El Și-a întins Mâna și iată că m-a prins! M-a stors de vlagă, m-a strivit, Cu pustiire mi-a lovit Întreaga casă. M-a luat,
8
Asemeni unui vinovat. Dovadă-i a mea slăbiciune Ce se ridică și îmi spune, În față, că de vină sânt.
9
Mă urmărește Cel Prea Sfânt, Cu furie: din dinți scrâșnește Și cu mânie mă lovește. El, cu privirea, mă străpunge Și-a lui pedeapsă mă ajunge.
10
Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,
11
Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat.
12
Liniște-aveam, dar mi-a zburat Și spaime grele m-au cuprins, Atunci când Dumnezeu m-a prins De ceafă și m-a scuturat Și-apoi, drept țintă m-a luat, Trăgând asupră-mi. M-a lovit, Până când, astfel, m-a zdrobit.
13
Săgeata Lui mă înconjoară Din toate părțile. Ea zboară, Purtată de aripi de vânt, Și-mi varsă fierea, pe pământ, Căci în rărunchi m-a înțepat;
14
Bucăți, mă frânge; ne-ncetat, Asupra mea se repezește: Ca un războinic mă lovește.
15
Un sac de piele mi-am cusut; Capu-n țărână mi-a căzut.
16
Fața, de plâns, mi s-a-nroșit Și umbra morții a venit, Pe ochi, de mi s-a așezat.
17
N-am făptuit nici un păcat, Nelegiuiri nu am avut, Iar rugăciuni câte-am făcut, Întotdeauna-au fost curate.
18
Pământule! Stai! Nu se poate Ca sângele să-mi învelești Și vaietele să-mi oprești!
19
Acuma chiar, martorul meu Este în cer, la Dumnezeu! Apărătorul meu – știu bine! – În locu-nalt e! Râd de mine
20
Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,
21
Dreptate, înaintea Lui, El să îi facă omului, Și Îl mai rog, în acest fel, Dreptate ca să facă El Și pentru fiul omului Contra prietenilor lui.
22
Căci anii mei, pe-acest pământ, Acuma, pe sfârșite sânt Și voi pleca pe o cărare, Spre-o altă lume – știu – din care N-am să mai vin nicicând ‘napoi, Și-n veci nu voi mai fi cu voi.”
← Chapter 15
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 17 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42