bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 18
Job 18
Romanian 2014
← Chapter 17
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 19 →
1
Bildad, din Șuah, a urmat La rând și-astfel a cuvântat:
2
„Spune-mi dar, când vei înceta, Cu toată vorbăria ta?
3
Oare de ce, ne socotești Drept dobitoci, și ne privești De parcă vite-am fi cu toți?
4
Dar te gândește, dacă poți: Oare, pentru a ta mânie, Pământul trebuie să fie Pustiu, iar stâncile, cu toate, Din locurile lor, mutate?
5
Stinsă-i lumina celui rău, Iar flacăra focului său Nu are să mai strălucească.
6
Bezna are să-i stăpânească Cortul – lumina va muri, Iar candelei îi va pieri Sclipirea blândă-a focului, Ce pâlpâia de-asupra lui.
7
Ai săi pași mari vor fi strâmtați Și foarte mult îngreunați; Degeaba se împotrivește, Pentru că tot se prăbușește.
8
Calcă pe ochiuri de rețea Și peste laț, asemenea.
9
În cursă – de călăi – e prins, Iar lațul peste el și-a-ntins
10
Puterea. Pentru a îl prinde, Capcana ce i se întinde Ascunsă este, în pământ; Doar prinzători, în cale-i, sânt.
11
Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.
12
Foamea, puterile-i, sleiește Și-alăturea de el pășește Nenorocirea, pe cărare.
13
Toate-ale sale mădulare, Lăsate sunt în voia sorții, Iar cel dintâi născut al morții, Le va mânca; și o să vie
14
O vreme, când are să fie Răpit din cortul său, în care Crezuse că adăpost are, Și la-mpăratul spaimelor Va fi târât. Locuitor,
15
În cortul său, nu va avea Dintre ai săi, pe nimenea, Căci peste casa lui, turnată
16
Va fi pucioasă. Jos, uscată Are să-i fie rădăcina, Iar sus, ramul ce-l dă tulpina, Va fi tăiat. Chiar pomenirea
17
Îi va pieri, și amintirea Numelui său va să dispară Din ulițe, când o să moară.
18
Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit
19
Și nimeni nu l-a moștenit. Iată că omului cel rău, Sămânță, în poporul său, Nu-i va rămâne. N-o să-i fie Măcar o rămășiță vie, Acolo unde-a locuit.
20
Neamuri care vor fi venit În urmă-i, vor cădea-n uimire Când vor vedea a lui pierire – Iar cel cu care-a viețuit, De groază, fi-va cotropit.
21
Iată ce soartă au, mereu, Cei ce nu știu de Dumnezeu.”
← Chapter 17
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 19 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42