bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 34
Job 34
Romanian 2014
← Chapter 33
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 35 →
1
Din nou, Elihu a luat Cuvântul și-a continuat:
2
„Voi, înțelepți, mă ascultați! Iar voi, aminte, să luați – Voi care pricepuți vă știți – Căci vreau să îmi deosebiți,
3
Să-mi înțelegeți vorbele, La fel precum bucatele, De-al gurii cer vor fi gustate.
4
Vreau să vorbesc doar cu dreptate Și aș mai vrea să căutăm Ce este drept și să luăm Ce este bun doar, între noi. Deci iată ce-a zis Iov, iar voi De bună seamă-ați auzit:
5
„Nimic rău nu am făptuit Și sunt complet nevinovat! Dar Domnul, însă, nu mi-a dat
6
Dreptate. Trec drept păcătos Și drept un mare mincinos. De grele răni, eu sunt pătat, Deși nu am nici un păcat.”
7
Este vreun om, asemenea Lui Iov, care să poată bea Batjocura, cum apă bei,
8
Și care merge cu acei Oameni ce sunt nelegiuiți, Mână în mână, strâns uniți?
9
A zis: „Nu este treabă bună – Nici un folos nu-i – să își pună Omul, plăcerea-n Dumnezeu.”
10
Vă rog acuma, glasul meu – Voi care pricepuți sunteți – Să-l ascultați și de puteți, Vreau bine a mă înțelege! Departe-i de fărădelege Și nedreptate Cel de Sus! Așadar – după cum am spus –
11
El răsplătește omului, După măsura faptei lui!
12
Nu! Negreșit, El n-a putut, În tot ceea ce a făcut, Fărădelegi să săvârșească.
13
Cine L-a pus să cârmuiască Pământul? Sau vreun împărat, Lumea în grijă, I-a lăsat?
14
Dacă la El doar s-ar gândi, Dacă-napoi Și-ar dobândi Și Duhul și a Lui suflare,
15
Atuncea vietatea care Din carne este, va pieri. Pricepeți deci, că va muri Orice viețuitoare, până La noi, cari suntem din țărână.
16
De ai pricepere, ascultă! Iar cu înțelepciune multă, Să înțelegi vorbele mele Și ia învățături din ele!
17
Acela care se vădește Cum că dreptatea n-o iubește Fiind al ei vrăjmaș, gândești Că va domnii? Sau osândești Tu, pe Cel Drept și-Atot Puternic? În fața Lui, nu-i nimeni vrednic!
18
Și domnitori și împărați, De El, la fel, toți sunt tratați: „Nevrednici” și „Nelegiuiți”, Deopotrivă sunt numiți!
19
Nu cată fața celor mari; Deosebiri, între cei cari Bogați sunt sau săraci, nu-ncap ‘Naintea Lui: la fel Îi plac; Ale Lui mâini i-a modelat Pe toți și-apoi, viață le-a dat.
20
Toți, într-o clipă, vor muri. La miezul nopții va pieri Chiar un întreg popor. Cel tare Moare și el, deși nu are, Amestec, mâna omului;
21
Căci Dumnezeu, din cerul Lui, Vede purtarea tuturor, Pasul oricărui muritor.
22
Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.
23
Puțin timp, Lui îi trebuiește Pentru-al chema la judecată
24
Pe om. De-asemenea, de-odată Fără a face cercetare, El îl zdrobește pe cel mare Și pune pe-altu-n locul său,
25
Căci știe tot ce-a făcut rău. Tot ceea ce a făptuit, Domnul, din ceruri, a zărit; El îi răstoarnă, îi zdrobește
26
Și-n fața tuturor, lovește,
27
Pe cei mari cari s-au abătut De pe-al Lui drum. Ei au făcut
28
Să urce al săracului, Glas, înaintea Domnului – Atenția I-au îndreptat Spre cel nenorocit, aflat
29
În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.
30
El nu-Și voiește, stăpânit – Poporul – de-un nelegiuit, Ca nu cumva cel rău să fie, Pentru popor, o cursă vie;
31
Căci n-a zis către Dumnezeu: „M-ai pedepsit, dar de-acum eu Nu am să mai păcătuiesc.
32
Arată-mi dar, unde greșesc, Să văd – nu ca în alte dăți – Și nu voi face nedreptăți.”
33
Vreau să-ți cunosc, părerea, eu. Oare va face Dumnezeu Dreptate? Cred că înțelegi Că tu lepezi, și tu alegi! Spune ce știi, hai, spune tot!
34
Toți înțelepții, eu socot Cum că dreptate au să-mi dea, Împărtășind părerea mea:
35
„Fără pricepere vorbește – Acuma – Iov. Lui îi lipsește, Din vorbe, dreapta judecată.
36
Să fie dar, continuată Proba la care e supus, Căci prin tot ceea ce a spus, Cu cei răi s-a asemănat
37
Și-n plus și-a mai adăugat Păcate noi – acum făcute – Lângă greșelile avute. Bătând din palme, își sporește Cuvintele ce le rostește În contra Domnului și nici Nu-i pasă că suntem aici!”
← Chapter 33
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 35 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42