bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 29
Job 29
Romanian 2014
← Chapter 28
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 30 →
1
Iov, vorba, și-a continuat Și tot în pilde-a cuvântat:
2
„Oh, cum nu pot acum, să fiu Ca și în zilele când știu Că Dumnezeu mă ocrotea,
3
Când candela Lui strălucea De-asupra creștetului meu Și mă călăuzea mereu Lumina Lui, în bezna-adâncă!
4
Oare de ce nu mai sunt încă, În zilele puterii mele! Atunci, în zilele acele, Ca un prieten, Dumnezeu Veghea peste căminul meu.
5
Ai mei pași însoțiți erau De El, iar fiii mei stăteau
6
În jurul meu; mi s-au scăldat Pași-n smântână și-a vărsat Untdelemn stânca, lângă mine.
7
Dacă simțeam că-mi vine bine, Spre poarta târgului plecam, Iar în piață când voiam Să am un scaun pregătit,
8
Cei tineri se trăgeau, smerit, ‘Napoi, atunci când eu soseam. De-așa respect mă bucuram, Încât bătrânii se sculau, Toți, în picioare; își opreau
9
Mai marii, cuvântările Și își astupau gurile.
10
Chiar căpetenia tăcea – De-al gurii cer, i se lipea
11
Limba; cine m-a auzit Vorbind, mi-a spus că-s fericit, Iar ochiul care m-a văzut, M-a lăudat. Multe-am făcut.
12
Pe cel sărac îl ajutam, Iar pe orfan îl sprijineam.
13
Noian de binecuvântări Mă ajungeau, pentru lucrări, Pe care eu le-am împlinit Celui ce-a fost nenorocit. Văduvei inima-i umpleam Cu bucurie – mă-nveleam
14
Doar cu dreptatea, și-ntărit, De-mbrăcăminte i-am slujit. Neprihănirea, drept manta, Turban care pe cap îmi sta Mi-a fost mereu. Eu, orbului,
15
Ochi îi eram, iar șchiopului Picior i-am fost. Le eram tată
16
Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,
17
Celui nedrept falca-i rupeam Și-apoi din dinți, preda-i smulgeam.
18
Atunci am zis: „În cuibul meu, Voiesc să stau și să mor eu. Multe vor fi zilele mele; Ca și nisipul fi-vor ele,
19
Iar rădăcinile-mi vor da De apă și îmi va uda Roua, coroana înfrunzită,
20
Iar slava mea va fi-nverzită Și arcul meu, întinerit.”
21
De toți, atent, eram privit. În liniște mă ascultau Și sfaturile-mi așteptau.
22
Când de vorbit terminam eu, Nimenea, la cuvântul meu, Nu mai avea de-adăugat Nimic, ci eram aprobat, Căci rouă binefăcătoare Fusese a mea cuvântare.
23
Ca pe o ploaie m-așteptau Cu toții; gurile-și căscau, Ca după-a primăverii ploaie.
24
Când îi vedeam că li se-nmoaie Inima-n piept, eu le zâmbeam Și astfel îi îmbărbătam. Nimeni s-alunge, nu putea, Seninul, de pe fața mea.
25
Mie – la oamenii acei – Să merg, să povestesc cu ei, Mult mi-a plăcut. Mă așezam În frunte și parcă eram Un împărat, între soldați, Mângâietor, printre-ntristați.”
← Chapter 28
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 30 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42