bible
ra
🌐 Language
English
Español
Français
Deutsch
Português
Italiano
Nederlands
Русский
中文
日本語
한국어
العربية
Türkçe
Tiếng Việt
ไทย
Indonesia
All Languages
Home
/
Romanian
/
Romanian 2014
/
Job 37
Job 37
Romanian 2014
← Chapter 36
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 38 →
1
„Aceste lucruri, când le-ascult, Inima mea tremură mult Și sare de la locul ei.
2
Să ascultăm toți, dragii mei, Smeriți, glasul tunetului Și bubuitul gurii Lui!
3
Al Său glas ceru-l dominează Iar al Lui fulger luminează Până la margini de pământ;
4
Apoi, tună cu glasu-I sfânt, Iar fulgerul nu se oprește Atâta timp cât El vorbește.
5
Cu al Său glas tună măreț Și face lucruri fără preț, Neînțelese pentru noi, În măreția lor. Apoi,
6
Zice zăpezilor ce sânt În ceruri, „Mergeți pe pământ!” La fel și ploii îi va spune,
7
Iar mâinii omului îi pune Zăgaz și o pecetluiește Pentru că Dumnezeu dorește Ca omul, în mândria lui, Că e făptura Domnului, Să fie astfel obligat
8
A spune. Când s-a înserat, Știu fiarele că va să vină Noaptea și-atunci, spre vizuină, Se duc degrabă, la culcare.
9
Noi știm că vijelia mare, Din miazăzi, mereu pornește; Din miazănoapte, ne lovește Frigul și vânturile, fața.
10
Cu-a Lui suflare, face gheața Și micșorează locul care Îl avusese apa mare.
11
Norii, cu aburi, i-a-ncărcat
12
Și-apoi pe toți i-a îndreptat – Așa precum a plănuit – Către pământul locuit De oameni, ca să se-mplinească, Mereu, porunca Sa cerească.
13
El îi preface-ntr-o nuia, Lovind pământu-apoi, cu ea, Sau dimpotrivă, într-un semn Al dragostei Lui. Te îndemn
14
Dar Iov, acum, să iei aminte, La toate care, prin cuvinte, ‘Naintea ta le-am zugrăvit. Te rog, privește liniștit, Minunile lui Dumnezeu!
15
Știi cum adună El, mereu, Norii pe cer și-i cârmuiește? Și cum face de strălucește Fulgerul Său, în rândul lor?
16
Pricepi plutirea norilor, Minunile Acelui care Toată știința-n mâini o are?
17
Știi de ce haina-ți se-ncălzește? Știi când pământul se-odihnește De vântul sudului? Cuprinzi
18
Tu cerul, ca să îl întinzi Cum El l-a așternut, odată, Precum oglinda cea turnată?
19
Arată-ne dar, ce putem, Ce trebuie noi să-I spunem; Căci suntem prea neștiutori Să Îi vorbim – bieți muritori.
20
Dar pot eu, oare, să-L vestesc Cum că aș vrea să Îi vorbesc? Cine e cel care dorește Să fie păgubit? Firește,
21
Acuma nu o să putem, Geana luminii, s-o vedem, Când soarele ce-o zămislește, În dosul norilor lucește; Un vânt are să îi lovească Și-atunci au să se risipească, Lăsând soarele să lumine.
22
Din sud, știm, aurora vine; E-nfricoșată și-nfioară Slava care Îl înconjoară
23
Pe Dumnezeu. Pe Cel Puternic Nu-L va ajunge – căci nu-i vrednic De-așa ceva – nimeni. Se știe Că este mare în tărie! El – dacă nu găsește vină, Dacă dreptatea e deplină – Nu frânge! Nu va căuta, Vinovății, de-a inventa!
24
De-aceea, omul să ia seamă: Mereu, de Domnul, să se teamă! El nu-Și îndreaptă-a Lui privire Spre cei cari cred că sunt, din fire – Față de alții – mai deștepți, Mai pricepuți, mai înțelepți.”
← Chapter 36
Jump to:
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 20
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 38 →
All chapters:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42